Balul Mărțișorului este prilej de legat noi prietenii și de a duce tradiția mai departe în cadrul Centrului Cultural Român din Neuchâtel (CCRN). Avem bucuria de a afla mai multe despre eveniment și de a vi-l prezenta pe Ionuț Băncilă, actualmente președintele organizației, cunoscut românilor din Elveția și pentru magazinul cu produse tradiționale.

Ionuț Băncilă (I.B.): O sărbătoare cu de toate: muzică, mâncare tradițională, dans și voie bună. Anul acesta, fiind Centenarul Marii Uniri, am inclus special în program Hora Unirii. Este o ocazie de a ne reîntâlni între români, dar și de a aduce alături elvețieni și alte naționalități.  Basarabenii nu se pun, ei oricum sunt de-ai noștri.

Sărbătoarea Mărțișorului 2017, instantaneu. Arhiva CCRN.

Vin și elvețieni și italieni, parteneri de-ai românilor, dar și oameni fără niciun fel de legătură de sânge. Un exemplu este Liliane Broillet, unul dintre membrii fondatori CCRN din 2002, elvețiancă get-beget. Când am vorbit prima dată cu ea mi-a zis: Măi, tu ești moldovean! Mi se pare incredibil că vorbește fluent limba română și ne recunoaște graiurile. Nici nu pot vorbi franceză cu ea, româna ei este perfectă. De asemenea, an de an, ne onorează oficiali ai cantonului Neuchâtel.

C.R.: Sărbătoarea Mărțișorului este de când Centrul. Cum a început totul?
I.B.: Ideea unui centru cultural românesc s-a născut ca urmare a unei intâlniri interculturale, organizată de către asociaţia „Internos“ din Neuchâtel în 2001. Prezenţa românească a avut un mare succes, iar un an mai târziu se puneau deja bazele Centrului, având loc mici întâlniri și petreceri. Sărbătoarea Mărțișorului din 2003 a fost însă primul eveniment de amploare. Ani la rând, s-au schimbat președinți în CCRN, comitetul, membrii, dar pentru românii din Elveția romandă este de neimaginat să nu avem această serbare: și ce dovadă mai bună decât cei peste 80-100 de participanți care vin la fiecare ediție.

C.R.: Ce alte evenimente mai au loc în cadrul CCRN?

I.B.: De nelipsit din programul fiecărui an sunt Ziua Iei și Seara de Colinde- realizată cu suportul Bisericii Ortodoxe. Apoi avem mereu conferințe, expoziții de pictură, lansări de carte, comemorări- până acum pentru Mihai Eminescu, Dinu Lipatti, Constantin Brâncuși, spectacole- acum câțiva ani am avut-o pe regretata Stela Popescu alături, desigur, în pereche cu Alexandru Arșinel.

C.R.: Dar toate aceste evenimente presupun o logistică serioasă...
nI.B.: Este greu, dar avem noroc să găsim mereu voluntari dornici să se implice în organizare, să contribuie cu ce știu și cu ce e nevoie. CCRN are în prezent 75 de membri, iar din 2016, 8 sunt în comitetul director- atât dintre cei care au pus bazele- vechea gardă- cât și mai tineri.

C.R.: De ce merge tradiția mai departe? Ce rol au aceste evenimente în comunitatea românească din Neuchâtel și din Elveția?
I.B.: Cred că motivația cea mai mare stă în dorința românilor și elveților de a continua ceea ce este frumos, de a-și educa și crește copiii născuți aici în spiritul tradiției. Toate aceste evenimente sunt un prilej de a lega prietenii cu oameni care iubesc România și o oportunitate de a vorbi limba dincolo de cadrul familiei.

C.R.: De ce ați ales să vă implicați?
I.B.: Am o legătură strânsă cu toți care iubesc România. Și prin activitatea în Clubul Cultural și prin ceea ce fac la magazin am ocazia să întâlnesc mulți români. Așa mă simt aici acasă.

Chiar am avut o întâmplare conducând spre România, fiind oprit într-un control de rutină de poliția maghiară: Unde vă duceți? Eu, sigur pe mine: acasă! Și de unde veniți? De acasă! Polițistul, cu totul debusolat: N-am înțeles... unde mergeți totuși? Mă duc la mama acasă! Și de unde veniți? De acasă de la mine!
Și nu e bucurie mai mare decât să aud un puștan de 6 ani că-i zice mamei lui: Mama, hai la românu’!
Cât despre CCRN... aparțin generației mai tinere față de cea care a înființat organizația. Și cred cu tărie că și tineretul și oamenii din generația mea pot fi ajutați și susținuți de acest cadru și că CCRN trebuie să țină pasul cu timpul.

C.R.: Care este cea mai frumoasă amintire din acești ani în Elveția?
I.B.: Fiecare zi îmi oferă o amintire frumoasă pentru că în fiecare zi descopăr și leg prietenii cu oameni deosebiți. Trec pragul magazinului meu pentru a regăsi fragmente de românism sau ne cunoaștem spontan, și chiar dacă ne întâlnim apoi rar, când ne revedem, ne revedem cu drag și e o mare bucurie. Așa și-au găsit loc în sufletul meu oameni precum Cedric Monnin- care prin naiul său simte mai românește decât mulți români, Constantin Tuleașcă- chirurgul român din Lausanne, Adrian Moraru- extrem de dedicat comunității românești din Elveția prin fotografiile sale, Gianni Brad și alții.
C.R.: Ce au acești oameni și românii din Elveția în comun?
I.B.: Simplu: toți sunt oameni normali, care iubesc România. Nu le este rușine să își exprime plăcerea și bucuria de a simți românește.
 

C.R.: Vă place în Țara Cantoanelor? De ce ați ales să vă stabiliți aici?

I.B.: Eu găsesc numai asemănări între România și Elveția: pădurea, verdeața, zona montană. Neuchâtel îmi aduce aminte de împrejurimile Bacăului unde am crescut la bunici. Am ajuns aici în 2008, fără să am ambiții: după 8 ani voiam să părăsesc cu soția Italia, să ne întoarcem în România, iar sora mea, care era deja în Elveția, a zis că ar merita să încercăm și traiul de aici. Și ne-am adaptat. Și a devenit acasă...

Detalii despre Balul Mărțișorului găsiți aici, iar activitatea Centrului Cultural Român din Neuchâtel poate fi urmărită și pe Facebook.

Ionuț Băncilă vă așteaptă cu drag și la magazinul său, Neuengasse 32, Biel.

Interviu realizat de către Livia Bălăcescu,
Februarie 2018