- Pentru mine a fost o surpriză foarte plăcută să aflu că o scriitoare româncă de SF locuiește în Elveția. Și este și IT-istă. Spune-ne, te rugăm, pentru început, care este activitatea ta literară de până acum?

- Activitatea mea literară se rezumă la o sumedenie de povestiri, poezii, eseuri filosofice și romane începute și neterminate, care nu au văzut niciodată alți ochi decât ai mei și ai unor profesori. Cu mici excepții.

În liceu, una din piesele de teatru pe care le-am scris, în germană, a fost interpretată de grupa de teatru a liceului, în cadru restrâns. În 2003 am publicat primul (și ultimul) meu album de poezii, prin editura Casa Cărții de Știință la Cluj, numit "Ferestre Suspendate". A fost primit destul de bine de catre Uniunea scriitorilor din Cluj, eu în schimb mi-am pierdut repede interesul în poezie. Având farmecele ei, totuși nu a fost modul meu de exprimare artistică cel mai adecvat.

Au urmat câțiva ani în care atenția mi-a fost absorbită de alte activități, dar în 2009 am revenit la beletristică cu mai multa energie decât oricând. Probabil pentru că mi-am găsit adevărata pasiune, și anume science-fiction, care combină dragostea mea pentru ficțiune cu cea pentru științele exacte și studiul naturii umane.

- Pregătești primul tău roman; ne poți spune câte ceva despre el?

- Romanul se numește "The Deeplink" și este primul dintr-o trilogie. A crescut în jurul unei idei mai vechi de-ale mele, și anume aceea a unei legături neuronale între un om și un extraterestru, prinși în conflictul dintre civilizațiile lor. În cazul de față, legătura este între o tânără rebelă și un dictator militar extraterestru care a fost trimis să înrobească omenirea sau să ne distrugă civilizația, reducând-o la un nivel pre-tehnologic. Datorită unei interogări eșuate, cei doi devin "legați" unul de celălalt, având acces limitat dar tulburător la amintirile și dispozițiile celuilalt. Ei sunt nevoiți să se accepte reciproc, să-și depășească prejudiciile și diferențele, și în final să colaboreze, în timp ce totul în jurul lor e cuprins de haos și război.

Romanul este în limba engleză (singura limbă în care scriu în prezent), și vizez în principal piața americană, dar și restul pieței anglofone. Când voi termina editarea și finisarea manuscrisului, voi căuta un agent și ulterior o editură. Dar nu exclud și self-publishing, în cazul în care calea "tradițională" se prezintă prea lentă și inflexibilă.

- Care sunt diferențele majore dintre natura umană a unui pământean și a unui extraterestru?

- Tocmai acesta este unul dintre țelurile science-fiction: să exploreze o multitudine de posibilități, să pună întrebări și să ofere posibile răspunsuri care să stârnească curiozitatea cititorilor. Diversitatea vieții este incredibilă aici pe pământ, iar pământul este doar o singură planetă din miliarde de planete care ar putea susține viața. Nu toată viața este neapărat bazata pe carbon, cum este pe pământ. Nu toate ființele care ating conștiința de sine sunt neapărat civilizate, sau au civilizații similare cu cea omenească. Până nu facem cunoștință cu o altă specie inteligentă în realitate, totul este speculație și, prin urmare, domeniu de science-fiction, și fiecare scriitor - fiecare carte, de altfel - are o viziune proprie asupra diferențelor dintre omenire și posibili extratereștri.

- La ce am putea să ne așteptăm de la un dictator (militar, politic, etc) de origine nepămâneană?

- În romanul meu, cel puțin, acesta ține de o specie cu mult mai avansată decât omenirea, și foarte diferită biologic. Scopul lui este să decidă dacă omenirea (care de curând a cunoscut o fază de expansiune interstelară) este un pericol sau nu. Dificultatea principală pe care o întâlnesc personajele umane, în contactul cu el, este creată de diferența dintre criteriile lui și idealurile și natura umană. Din punctul lui de vedere, o specie care exploatează alte specii sau chiar grupuri ale propriei specii, când nu este nevoie pentru supraviețuire, trebuie prevenită să părăsească planeta de origine. Dacă a făcut-o deja (cum este cazul în romanul meu), coloniile trebuie distruse și tehnologia care le-a facilitat de asemenea. Oamenii, în schimb, pun mare preț pe cuceriri și dominarea altor specii; face parte din felul nostru de a fi. Evident că ei vor opta pentru confruntarea acestui extraterestru și civilizației lui în mod direct. Dacă e o idee bună sau nu, rămâne de citit :)

- Este posibilă o poveste de iubire între un extraterestru și o pământeancă? Există iubire la prima vedere în Univers, și în altă parte decât pe Pământ?

- O relație între un extraterestru și o pământeancă poate exista la nivel psihologic, probabil. Deși, datorită diferențelor evoluționiste, chiar și acest lucru va fi foarte greu. Noi oamenii ne atașăm și de animale foarte tare, până la a le iubi profund ca pe niște membrii ai familiei. Însă asta nu înseamnă ca relația este reciprocă, așa cum ar fi între doi oameni, și de asemenea nu ne dorim să procreăm cu ele (cel puțin nu oamenii sănătoși). Dacă te gândești că avem 98% din gene în comun cu cimpanzeii și totuși nu putem întreține relații reciproce și nu putem procrea, e destul de clar că nu vom putea avea o relație în întregul ei sens cu un extraterestru. Iubire abstractă, da, poate similară cu iubirea pentru deosebit, pentru artă, o iubire a unor principii pe care le credem încorporate în aceste ființe, dar o iubire în adevăratul ei sens, una similară cu cea între doi oameni, foarte probabil că nu este posibilă. Cu atât mai puțin una la prima vedere. Instinctul uman de conservare e prea puternic ca să ne îndrăgostim instantaneu de ceva atât de diferit de noi, și probabil foarte periculos.

- Lucrezi ca și consultant de calitate la o mare firmă de IT&C elvețiană. Ce a fost mai întâi, pasiunea pentru SF sau cea pentru IT? Există vreo legătură între ele?

- Ambele interese au apărut relativ simultan, în timpul liceului. Odată cu terminarea facultății și începutul acitvităților profesionale, IT-ul a devenit singurul domeniu care îmi face plăcere, iar SF-ul a devenit principala mea nișă de interes creativ.

Ce au în comun? Probabil dragostea mea pentru inovații tehnologice, computere, tehnologii informaționale, și, la baza lor, științele exacte care ne definesc înțelegerea universului în prezent - fizica și matematica. De fapt, cred că ambele atrag partea din mine care-și dorește să modeleze realitatea prin intermediul tehnologiei, una din unghi practic, cealaltă din unghi creativ.

- În descrierea ta de pe Twitter (www.twitter.com/VeronicaSicoe) scrii că ești software torturer. Ce înseamnă asta?

- Ha ha, da, mă refer la faptul că sunt tester, sau consultant de calitate software. Ceea ce în mare parte înseamnă că torturarea de aplicații, din toate punctele de vedere, face parte din viața mea. Și nu doar la serviciu.

- Cum vezi viitorul tehnologic pământean? Suntem într-o fază permanentă de mici îmbunătățiri ciclice, iterative, sau mai avem resurse creative pentru... o lume mai bună?

- În prezent, dezvoltarea cea mai rapidă o cunosc tehnologia informației și armamentele moderne, pe când științele (inclusiv astronomia, cu toate succesele ei din ultimele decenii, ecologia, biologia, fizica, etc) sunt relativ lente sau chiar circulare, reîntorcându-se la idei vechi, în loc de a se refocusa pe ceva nou și îndrăzneț. Cred că vom ajunge foarte departe tehnologic înainte de a fi maturi destul din punct de vedere ideologic ca să putem utiliza acel nivel de dezvoltare la maxim, în scopuri benefice global. Acesta este unul din blestemele omenirii, învățăm doar din greșeli repetate, nu din înțelegerea posibilelor consecințe și a potențialului nostru.

- Cu toate că astronomia, după părerea ta, se dezvoltă încet, în ultima vreme sunt descoperite (sau confirmate) tot mai multe planete locuibile. Chiar zilele trecute era anunțată descoperirea planetei Kepler-186F la doar 500 de ani lumină de noi. Cum vezi tu Primul contact?

- Kepler-186F este prima planetă de mărimea pământului descoperită până acum, care se află în zona locuibilă circumstelară. Ceea ce nu spune din păcate nimic despre ce am găsi acolo; ar putea să fie lipsită de viață, sau să fie populată de o civilizație similară cu a noastră. Pe deasupra, 500 de ani lumină sunt enorm de mult. Sunt o distanță pe care nici nu putem spera să o parcurgem în viitorul previzibil.

Au fost, într-adevăr, descoperite numeroase planete în ultimii ani (peste 700, majoritatea giganți gazoși), însă acestea reprezintă doar un fragment minuscul din numărul de planete existente în galaxia noastră. Încă suntem departe de a înțelege cum funcționează universul la o granularitate practică (nu doar abstractă, teoretică) și, prin urmare, să descoperim dacă există o posibilitate reală de a parcurge aceste distanțe, sau de a transmite și primi mesaje de la potențiale civilizații aflate atât de departe. Nu vreau să par pesimistă, din contră. Sunt convinsă că ne apropiem de o revoluție în ce privește viziunea noastra asupra spațiului, și, prin urmare, de o reală posibilitate de a părăsi sistemul solar în eventuale expediții, și poate chiar vom trăi acest moment noi înșine, dar momentan încă bâjbâim în semi-întuneric.

Cum văd eu Primul contact... pe scurt, oricât vom ști atunci, va fi prea puțin ca să ne pregătească pentru impactul pe care dovada existenței altor inteligențe îl va avea asupra omenirii. Îmi doresc foarte mult să trăiesc acel moment, dar, dacă se poate, într-un loc ferit de isteria publică, care se va declanșa negreșit.

- Unde este SF-ul românesc în anul 2014?

- Sincer nu sunt la curent deloc cu lumea literară românească. Nu m-am simțit niciodată acasă în ea, deoarece e marcată atât de profund de mediul politic și cultural românesc; pentru o persoană apolitică și postnaționalistă ca mine nu prezintă o atracție, iar genul SF este prea puțin reprezentat și citit. Pe deasupra, cu toate că limba română îmi este dragă, prefer să scriu în engleză. Mă simt mult mai unită cu comunitatea literară internațională anglofonă, în care am cunoscut o sumedenie de scriitori renumiți și "învățăcei", decât cu cea românească.

- Chiar nefiind spațiu anglofon, ai avut contact cu SF-ul elvețian? Există scriitori reprezentativi la nivel internațional?

- Nu am avut personal contact cu SF-ul elvețian până acum. Elveția nu strălucește cu autorii ei de science-fiction. Sunt câțiva autori apreciați de naționalitate elvețiană, dar nu cred că este vreunul cunoscut la nivel internațional. 

- Care sunt temele la modă în SF-ul internațional de limbă engleză?

- În ultimul timp, cel mai mare succes l-au avut romanele distopice, și cele de viitor apropiat și super-tehnologizat. Dar science-fiction cuprinde atât de multe sub-genuri, iar romanele sunt atât de diverse, încât nu se poate vorbi de o modă clar definită, cum se poate în cazul altor genuri literare. Orice este inovativ și/sau captivant poate avea succes.

- Scrii frecvent în blogul tău de la adresa www.veronicasicoe.com; îmi pare un manual de știință și anticipație, foarte util (atât prin explicarea conceptelor SF cât și prin lansarea unor idei tehnologice), care a adunat o mică comunitate de scriitori de (cred) SF care participă frecvent la dezbaterile lansate de tine. Care e rolul blogului pentru tine ca scriitor SF? Cum împaci (ca timp, ca focus) activitatea de blogger și cea de scriitor (cu suprapunerile de rigoare, evident)?

- Blogul reprezintă pentru mine o cale de a-mi exprima ideile și preocupările în mod direct și conversațional, și de a crea contacte cu alți scriitori (și cititori) de science-fiction. Comunitatea literară online este una extrem de vastă, diversificată și interesantă, populată de o multitudine de persoane cu viziuni diferite și talente deosebite. Îmi face foarte mare plăcere să particip la aceasta comunitate printr-o prezență online adecvată activității mele scriitoricești. Blogul este, într-un fel, sediul meu online.

În ultimul an, datorită sarcinii și nașterii fiicei mele, nu am avut timpul și energia necesară să scriu prea mult pe blog, sau să lucrez la roman. Abia recent am reluat activitatea mai susținut. Scrisul pe blog mă ajută, de asemenea, să-mi pastrez obiceiul de a scrie des, și de a mă confrunta mereu cu idei noi. Mă menține în formă.

- Am vazut pe blogul tău câteva mențiuni despre Dan Simmons și The Hyperion Cantos; care sunt autorii tăi preferați? Există vreun sub-gen SF care ți se pare mai interesant?

- În momentul de față, autorii mei preferati sunt, într-adevăr, Dan Simmons și Peter Hamilton, amândoi fiind deosebit de ingenioși și prolifici. Dar și Octavia Butler și Lois McMaster Bujold. Dacă ar fi să aleg o carte preferată, cred că ar fi totuși Pandora's Star, de Peter Hamilton. Complexitatea universului creat de el, extratereștrii înspăimântători și profund inumani, și tehnologia interesantă (și, din păcate, încă imposibilă) de care dispun numeroasele și foarte diferitele lui personaje, m-au impresionat profund. Chiar dacă stilul lui de a scrie este puțin... împrăștiat :).

Subgenul meu preferat este desigur Space Opera (în sensul ei modern, nu cel peiorativ al începutului secolului 20). Comparată cu alte sub-genuri de science-fiction, Space Opera este ca un banchet copios comparat cu un sadwich. Amândouă pot fi delicioase, însă în Space Opera găsești foarte multe elemente diferite combinate într-un întreg impresionant. E ca și cum ai citi mai multe cărți deodată. Space Opera oferă poate cea mai completă imagine a unui univers fictiv, cu numeroase personaje și viețile lor, cu tehnologii futuristice, cu diferite lumi și conflictele dintre ele, cu riscuri mari și fapte îndrăznețe, și, nu în ultimul rând, cu plăcerea inerentă de a evada din viața mondenă într-una cu totul fantastică.

- Mai ai contacte personale (rude, prieteni) cu țara mamă? Dar cu români din Elveția?

- Am contact strâns cu familia mea și a soțului, vorbim des pe Skype și mergem în țară de două ori pe an, "în vizită". Cu prietenii pe care îi avem în România comunicăm mai puțin, dar păstrăm contactul. Cu alți români din Elveția nu am avut contact decât sporadic, generat de circumstanțe.   ​

- În finalul discuției, odată cu mulțumirile pentru amabilitatea de a răspunde la aceste întrebări, te invit să transmiți un mesaj cititorilor Casei românilor din Elveția.

- Pentru mine, "acasă" a fost mereu acolo unde m-am simțit liberă să fiu eu însămi, nu unde m-am născut, am crescut, sau tocmai locuiesc. Dacă reușim să ne simțim liberi oriunde, atunci suntem "acasă" peste tot, și nu simțim niciodată un gol în suflet.

Mulțumesc pentru interviu și oportunitatea de a vorbi puțin despre ce mă pasionează.