Când am scris prima dată despre Nico Oana m-am concentrat asupra activității sale sportive, am realizat un interviu despre sportul căruia i s-a dedicat. Cunoscând mai bine personalitatea reșiteanului plecat de acasă  la 16 ani am descoperit omul cu un caracter deosebit, solid, pozitiv, perseverent in ceea ce face.  Are o familie minunată de care este mândru, își desfășoară în prezent activitatea în mijlocul tinerilor de diferite vârste pe care îi antrenează cu bucurie.

Am citit mai mult despre sportul pe care îl practică pentru a înțelege de ce foruri internaționale consideră acest sport ca ideal în formarea personalității tinerilor și copiilor. Judo este sportul celor care își controlează mintea și corpul, al celor care se antrenează și devin puternici nu prin jocul mușchilor, ci al unei minți sănătoase.

Odată cu trecerea anilor am scris și despre succesele antrenorului Nico Oana, despre activitatea de antrenor Judo a echipei naționale Lichtenstein, despre cele 2 școli de Judo din Elveția. Am scris despre dorința antrenorului de a motiva cât mai multi tineri pentru Judo,  sportivul de excepție a devenit un antrenor  de exceptie, dedicat  noii generatii  pe care o dorește  dinamică  dar și puternică in mijlocul erei digitale în care trăim. Era urmarea firească a lucrurilor ca  antrenorul cu experiență internațională să fie invitat la o competiție de Judo pe melegurile  natale (Cupa Semenic Fest 2018 la Gărâna).

Iată câteva fragmente din interviul realizat de ziaristul Ștefan Moraru cu Nico Oana :

« Mă bucur foarte mult că am fost invitat de Dan Păștean la această competiție de judo, desfășurată în aer liber. De mulți ani m-a invitat să vin la Gărâna la acest concurs și mă bucur că am reușit să particip și eu la această ediție. Legat de cariera mea de sportiv, am început să practic judo la Reșița acum 38 de ani, iar la vârsta de 16 ani am plecat în Germania, unde am continuat de asemenea cu acest sport. Am luptat la diferite categorii de vârstă, de greutate, la nivel național și internațional, după care am decis plec în lume, cum se spune. Am locuit în opt țări, iar peste tot am făcut judoși am învățat lucruri noi despre meseria de antrenor. N-am fost membru la niciun lot, deoarece nu am fost decis ce să aleg între România sau Germania. În momentul de față, mă bucur foarte mult că am reușit să-mi deschid două școli de judo în Elveția, una în Zurich și alta într-un sat de lângă acest oraș, la care activează 150 de copii. Mă pot mândri că am antrenat lotul olimpic din Liechtenstein până în anul 2015, iar acum pregătesc un sportiv din Argentina, care ocupă numărul 9 în lume și a fost la 3 ediții ale Jocurilor Olimpice. Referitor la sportul din România și în special la judo, sunt convins că va progresa dacă oamenii vor avea o gandire mai pozitivă. Toate cluburile din lume se autofinanțează și nu așteaptă ca să primească bani de la stat, așa cum se procedează în România. Trebuie să ne bazăm pe sportul de masă. Există două cluburi de judo în Timișoara care au copiat modelul din străinătate și au ajuns să se finanțeze singure. Deci se poate și în țara noastră. Este destul de dificil acest lucru pentru că trebuie să-ti promovezi singur clubul. Dimineața trebuie să mergi prin școli, să faci ore gratuite, și așa mai departe. Toate aceste lucruri le-am făcut și eu ca să-i atrag pe copii. Dacă aș fi stat cu mâinile încrucișate, cu siguranță că nu ar fi venit nimeni la cluburile mele. Mai ales, în orașele dezvoltate, cluburile de judo sunt pline de copii, iar cu răbdare ar trebui să se încerce realizarea și în Reșița a unui program de atragere a copiilor către sport, iar în cazul meu, judo. Despre judo se spune că este cel mai bun sport pentru copii între 4-19 ani, potrivit celor de la UNESCO. Am observat că în România se spune des că nu se poate face un lucru și tot mai puțini sunt dispuși să muncească în sport. Cu toate acestea, maine dacă aș fi chemat, aș începe munca în România. Aș vrea să demonstrez că se poate face treabă și în țara noastră cu o gândire pozitivă. Sunt sigur că dacă aș deschide un club de judo în România, în maximum un an, aș avea 80-100 de copii. Una dintre școlile mele pe care le conduc în Elveția este localizată într-un sat de 9000 de locuitori și am 60 de copii la antrenamente. Totul ține de pedagogie, iar atât timp cât faci un lucru cu pasiune și perseverență, vei avea succes în tot ce faci. »

Cuvintele antrenorului Nico Oana invită la reflecție pe toți cei ce vor și pot să  aducă o contribuție la schimbarea modului de a gândi în România. Fie că este vorba despre sport sau despre alte domenii, cheia ce duce spre succes în orice activitate este propria inițiativă, implicarea consecventă și perseverența. Experiența câștigată în diaspora poate fi aplicată în România pentru a clădi o noua cultură pentru muncă, pentru realizări prin forțe proprii. Noile generații care sunt viitorul unei țări trebuie să învețe prin exemple de succes cum este exemplul antrenorului plecat de la Reșita, că se poate. Succesul in sport este posibil și in Romania, oamenii sfințesc locul așa cum spune un cunoscut proverb.

Daniela Weibel – Lucerna