Politicienii elvețieni par să fie cuprinși de o febră politică cu nuanță psihosomatică, cel puțin dacă este să ne luam după articolul tabloidului Blick „Sind die jetzt alle vom Affen gebissen? Narrenkampf im Bundeshaus”.

Indignarea apare pe un fond  de tensiune politică generată de alegerile parlamentare ce vor avea loc în... 2015! Și nu, nu în ianuarie 2015, ci în toamna anului viitor.

Cumva, toți liderii politici au intrat într-un fel de panică electorală. Pe de o parte, există o neliniște în rândul electoratului, neliniște exprimată în luna februarie a acestui an, 2014, prin vot, pe de altă parte tensiunile alegerilor parlamentare au o miză clară, Consiliul Federal, adică formarea Guvernului elvețian. Dar și această tensiune nu ar fi ceva ieșit din comun dacă nu s-ar cunoaște modul de formare al acestui Guvern, dar mai ales pretențiile unor partide de a învârti și ele în supa deciziilor politice, chiar dacă, pentru moment, nu au acea majoritate necesară de a avea reprezentant în Guvern. Simplu exprimat după 1959, locul unu, doi si trei au două locuri, locul patru un loc, total șapte membrii în Consilul Federal.

„Formula Magică“, numită și aplicată așa din 1959, era o formulă simplă, matematică ce descria cifra în procent a voturilor primite de partide de la electorat. Astfel, în acea perioadă, partidele politice aveau un procent aproximativ egal: SP 26,3%, FDP 23,7% și CVP 23,3% și SVP 11,6%. Acest echilibru a fost stabil timp de 44 ani, până în 2003, când SVP a devenit partidul cu cei mai mulți alegători respectiv 26,8%.

În 2003, cifrele, deci și reprezentarea în Parlament, implicit apoi alegerea Consiliului, era: SVP 26,8%, SP 23,3, FDP 17,3 și CVP 14,4. Aceste cifre au dezechilibrat, pentru prima dată în istoria Elveției, structura parlamentară și locurile din Consiliul Federal. După 2003, au mai urmat unele mișcări politice pe care le voi descrie într-un articol separat, mișcări ce au dus la apariția unui nou partid politic, BDP.

Cine sunt aceste partide, pe de o parte istorice cazul FDP și CVP care au dominat scena politică elvețiană din 1848 până în 1929, o mică excepție fiind LPS (vezi notă de subsol), pe de alta SVP-ul care, din 1929, a avut cel puțin un reprezentant în Consiliul Federal, 2004 fiind surpriza greu de digerat unde SVP-ul a avut doi membri, este tema serii politice prezentate de Casa românilor în secțiunea politică, primul partid descris fiind BDP-ul.

Revenind la articolul din Blick și la metaforicul titlu, campania electorală de anul viitor va fi una dură, cu lovituri sub centură dar și cu un mare potențial de spectacol, atitudine rară în viața politică a Elveției. Un motiv în plus să urmăriți alături de noi temele care vor fi publicate și prin care vom încerca împreună să înțelegem ce i-a trăznit, așa din senin, pe acești lideri politici să se aprindă înainte de termen… Să fie oare de vină impulsul venit din unele cercuri politice care cer aderarea Elveției la Comunitatea Europeană? Un dialog public pe tema aderării va avea loc în curând.

Giorgia Seeholzer, Lucerna

Notă :  LPS 1917 – Gustave Ador Consilier Federal

http://de.wikipedia.org/wiki/Gustave_Ador