Poate unele dintre cele mai sensibile teme când vorbim de România sunt exploatarea și managementul resurselor naturale și educația. Există și inițiative pozitive care merită mai multă vizibilitate și la care ne putem aduce contribuția, chiar și de departe.  Vă prezint doi oameni care s-au gândit la soluții, care dedică timp și energie pentru a transforma lucrurile în bine: Constantin și Adrian, Oameni pe Munte. 

 

Casa-romanilor.ch (C.R.): În două cuvinte: ce-i Om pe Munte? 

Constantin Țeposu (Costi): Suntem iubitori de natură, cu proiecte de dezvoltare de tot felul: turistică, edicațională, ecologică, economică și culturală. Totul a pornit de la o pagină de facebook și de la câteva inițiative de ecologizare. Eram trei oameni care s-au întâlnit într-o drumeție, abia ne cunoșteam. A crescut cu proiecte de marcare a traseelor montane, seri și concursuri de muzică folk, drumeții și plimbări cu bicicleta în munți. La care se adaugă și proiecte mai mari: refacerea unor refugii. Proiectele au și o componentă educațională: adesea ni se alătură părinți cu copii, adică Oameni și Omuleți pe Munte, și pe lângă bucuria de a fi împreună, fiecare are ceva de învățat. 

 

C.R.: Sunteți activi din 2015. Care a fost cea mai mare realizare? 

Costi: Material, proiectul din 2016: refacerea refugiului Șaua Strunga din Munții Bucegi, la 1893 m altitudine. Mai ales prin faptul că totul s-a desfășurat repede: în iunie am început să strângem materiale, până în august am le-am strâns pe majoritatea și ne-am apucat de lucru. Iar în octombrie, când am montat ultima ușă, aproape că a venit și iarna peste noi.

Dar adevăratele realizări sunt de altă natură. În primul rând, suntem o comunitate de iubitori ai muntelui în adevăratul sens al cuvântului: am legat prietenii speciale, oamenii revin ca voluntari fără să simtă vreo obligație sau presiune- din cei 60 care am lucrat pentru Șaua Strunga, 6 dintre nou-veniți au venit constant la activitățile ulterioare. Mai mult, avem puterea exemplului- unul dintre voluntarii noștri a fundat propria asociație pentru a ecologiza zona Cindrel. O altă realizare este încrederea construită cu cei care susțin proiectul- firma care ne-a ajutat cu acoperișul pentru refugiu ne va ajuta și la următorul proiect. 

 

 

C.R.: Dar cea mai mare greutate în acest demers? 

Costi (zâmbind): Greutatea fizică. Cele 4 tone de material necesare ridicării refugiului au putut fi transportate cu o căruță până la un punct, dar apoi fiecare bucată, oricând de mare, a fost transportată de către oameni, cu cârca, 300 de metri diferență de nivel. Și chiar dacă ar fi existat alternative, de pildă, să cerem ajutorul proprietarului unui elicopter din zonă, nu ar fi fost același lucru. Așa, fiecare Om sau Omuleț pe Munte s-a simțit parte activă în proiect, s-a atașat de lucrul frumos la care a contribuit. 

 

C.R.: Cum ajungeți la voluntari?

Costi: Majoritatea oamenilor au răspuns propunerilor noastre de pe Facebook. Am început de la zero, în 2015, pentru că existau mai multe grupuri montane și nu știau unii de alții. În prima zi am avut 100 de aprecieri, iar creșterea organică (pentru că nu am plătit vreodată pentru publicitate) a fost exponențială. Acum peste 22000 de persoane ne urmăresc, ne ascultă, ne scriu și mulți dintre ei ni se și alătură. 

Alții, știu de noi de la prieteni. Am observat ceva: uneori oamenilor le lipsește scânteia când aud de un proiect. Asta pentru că nu se identifică, nu se regăsesc în ceea ce fac. Aici, fiecare contribuie cum vrea și cum poate. Cu toții suntem deschiși la propuneri și pentru a dezolvota soluții cu impact.

C.R.: Are legătură profesia voastră cu acest proiect?

Adrian: Chiar da, sunt inginer mecanic și lucrez pe proiectare- așa am realizat modelul 3D al următorului proiect. Dar la orice ce, este muncă de echipă. Un domn din Iași ne-a propus schița, Costi are ceva experiență în construcție și așa am ajuns să stabilim de ce avem nevoie și în ce direcție se pot dezvolta lucrurile. 

 

C.R.: Vorbind de următorul proiect- Ce puneți la cale? 

Costi: Anul acesta vom reface Refugiul Florei, construit în anii '70 de către Cercul de Turism Floreiul Comarnic. Este situat la 1200 m, în Munții Baiului. 

 

C.R.: Și de ce tocmai acolo? 

Costi: Ne-a plăcut mult povestea. La „Casa de Adăpost”, după cum o numeau cei din Cerc, se desfășurau tabere de schi, concursuri, școli de vară. Vrem să facem ce se putea face și atunci, adaptat la cerințele din ziua de azi. Cele 16 locuri de care dispune refugiul pot fi gazdă pentru o școală altfel, altfel cu adevărat. Pentru asta încă suntem în căutarea echipei: vrem să facem ateliere cu materiale reciclabile, vrem să olărim, să facem sport… 

 

 

 

 

 

C.R.: Ce colaboratori aveți? 

Costi: Îi avem mereu alături, orice am întreprinde, pe cei de la Salvamont. Ei cunosc traseele, au și mai multă experiență cu muntele, iar noi ne simțim în siguranță știindu-i aproape. Sunt și persoane juridice și persoane fizice care susțin proiectele noastre în varii moduri- până să ajungem în stadiul de implementare. Un domn ne-a ajutat cu chestiunile juridice. 

O doamnă coase, croșetează și împletește. Cu obiectele create special pentru Om pe Munte și donate de dumneaei susținem strângerea de fonduri. 

Alți oameni susțin prin donații de materiale- oamenii par mult mai receptivi la a ajuta cu vopseluri, cuie, lemne sau cele necesare construcției. Tocmai de asta încercăm să le avem proiectele cât mai detaliate, să spunem exact de ce este nevoie. Altfel, există un oarecare scepticism în a dona bani. 

 

C.R.: Care a fast cel mai neobișnuit lucru primit donație?

Costi: Un pat. Un prieten a revenit în țară după o ședere în Germania și m-a întrebat dacă ne-ar fi de folos. Întâi m-am gândit că și lemnul patului ne poate fi de folos. Dar apoi ne-am dat seama că se poate face mult mai mult: în curând, vă vom invita la Hotelul de Zero Stele- un pat delux în creierii munților, unde sunteți oricând bineveniți. 

Adrian: Va fi modul ideal de a te bucura de natură și de a afla mai multe despre proiectele noastre. Și este o idee unică.   

C.R.: Cum v-a transformat pe voi Om pe Munte? 

Costi: O astfel de experință de schimbă mult. Pentru că trăiești cu puțin, ai șansa să vezi ce contează cu adevărat. Vezi că marile schimbări și scopuri se ating prin mulți, mulți pași, făcuți pe rând. Puțin, câte puțin oamenii din jurul tău îți transmit cunoștințele și atitudinile lor. Reușim să ne schimbăm unii pe alții în bine. Tocmai de asta proiectele noastre nu se rezumă neapărat la mersul pe munte- se transmit lucruri utile pentru viață. 

 

Adrian (cu ochi licărind de entuziasm): Anul trecut am ajuns în asociație, după ce m-am întâlnit întâmplător cu Costi pe stradă. Primul pas pe munte l-am făcut mai mult din curiozitate. Și de atunci a devenit pasiune. Fiecare traseu este o experiență nouă, prin lucrurile pe care le descoperi în natură, dar mai ales prin legăturile frumoase formate cu oamenii cu care pleci la drum. Le mulțumesc celor din Asociație că m-au primit atât de bine, că m-au integrat ușor. 

 

 

În Elveția avem șansa de a avea peisaje alpine extraordinare, păduri sălbatice, dar și trasee de drumeție, via ferrata ș.a.m.d. de diferite grade de dificultate. Complementar, există o cultură a sportului și a educației prin apropierea copiilor de natură de la cele mai fragede vârste- orice copil de la o școală publică merge în drumeție, învață să respecte natura și să se adapteze unor condiții extreme. Școala altfel este o normalitate și toată lumea vestică îi recunoaște necesitatea în formarea celor mici, în dobândirea unui set de abilități și cunoștințe pe care școala formală nu le oferă. 

 

Este momentul să nu mai auzim de lucruri negative din și despre România. Se poate crește în această privință pentru că există potențial, există viziune, există forța și dorința de a face. De noi toți ține doar să dăm o mână de ajutor! 

 

Pe Costi și pe Adrian îi găsiți la ompemunte@gmail.com, pe Pagina de Facebook sau pe blogul lor. 

Donații financiare pot fi făcute prin transfer bancar:

 

Asociația „Om pe Munte” CIF: 35055076