Joacă-te cu mine

Mai tineti minte jocurile copilariei ?? eu da. Ce-ar fi daca ele s-ar mai practica si la varsta adulta ?! Oare s-ar mai juca cineva cu mine? Stiu cum dupa orele de scoala acasa fiind ma plictiseam. Asa ca dupa pauza de pranz bateam din usa in usa si intrebam:

-Sarutmana tanti, o lasati pe Dana sa vina la joaca ?

-Nu draga mami, Dana are de invatat. Imi pare rau...

Ok, bateam la alta usa:

-Eu sunt, o lasa-ti pe Andreea afara ?

-Poate mai tarziu, acum isi face lectiile.

Ei si ce daca, mai am cateva vecine, bat la usi dar toate erau la fel de ocupate. Ei si ce daca, iar !! Ma pot juca si singura. Luam mingea si bateam in curte cu ea de zapaceam persoanele in varsta. Dar dupa ceva timp ma plictiseam asa ca luam coarda saream de parca eram capra, apoi racheta de tenis si bateam la zid pana mi se acrea. Dupa cateva ore de joc cu mine, iar luam vecinele la rand:

-A terminat de invatat ? vine la joaca?

-Nu draga mami, Dana are alt program.

-Andreea a terminat lectiile ? are voie afara ?

-Nu, azi nu. Are deja alt program.

Ah si ce, mai am pe strada alaturata si alte vecine, ma duc la ele. Doar ca, acele vecine, erau de alta-cum spun adultii astazi ??- ah da, etnie !! Atunci nu cunosteam cuvinte asa de importante, stiam doar cum o cheama pe fata cu care vroiam sa ma joc si anume: Căpșuna. Sora ei mai mare Mariana, sora mijlocie Floricica si mai aveau cativa frati dar nu imi mai aduc aminte cum ii cheama in total erau sase. Fetele una mai frumoasa ca alta, baietii cam golani, dar daca nu-i bagai in seama te lasau in pace. Rareori ne intanleam pe strada vecina, ca ei adica copiii acelei familii se jucau mai mult intre ei, in curte, cu animale, sau in nisip sau ajutau la gospodarie. A fost prima data cand am avut curaj sa intru in curte sa merg pana in spate si sa bat la usa zicand:

-Buna ziua, o lasati pe Căpșuna sa iasa afara la joaca cu mine ? eu sunt Giorgia, locuiesc pe strada vecina...

Asa ca in sfarsit am gasit-o pe Căpșuna. Cu ea am inceput sa ma joc din acea zi. Devenisem prietene bune, ma invata "vrajitorii"- ah in ziua de azi s-ar numi Harry Potter- ma invata limbi incalcite, pe care doar noi le pricepeam, adica eu si familia ei, si faceam o sumedenie de ghidusii. Deja aflasera mai toti vecini ca, fata de casa buna e zilnic la acea familie -cum se zice ?? ce ma intereseaza, am uitat cuvantul eu nu-s asa scolita!- Cu timpul insa, nimeni nu se mai juca cu mine. Parintii acelor vecine silitoare, incepusera cu barfa bine cunoscuta la noi la romani.

-Ce sa-i facem mama, vezi ce se intampla cand maica-sa nu are grija de ea ? vorbeau vecinele la coltul strazii, facand referire la mine si la mama mea care era plecata de acasa de la 8 la 17. Ca de, eu cu cheia de gat o voi lua razna, in compania unor copii ce ar trebui evitati. Ei si ce ?! Ce imi pasa mie c-o s-o iau razna ?

Dar ce ficele lor erau mai breze ?? Ca ce prostii faceau, stiam doar eu! Vrand sa ma joc cu ele le urmaream mereu pe unde se duceau si ce faceau, ca mi-ar fi fost drag de ele, dar de cand cu prientena mea Căpșuna, fugeau de mine, radeau se ascundeau. Si eu cu minte de gaina, le urmaream si sufeream. Dar, culmea ca exact ele erau deseori la furat. Sau aveau si alte obiceiuri la fel de condamnate de parintii lor, dar ei habar nu aveau ce faceau ele ca......ele nu erau prientene cu Căpșuna !


Prima fotografie pe care am facut-o a fost la gradinita cu un coleg, ce bine ne statea impreuna...

A doua fotografie pe care o mai am din copilarie, a fost cu prietena mea Căpșuna...

Astazi am regasit acea fotografie, si nu-mi vine sa cred ce rai sunt oamenii, ce plini de ei, ce fara suflet sa marginalizezi un copil asa de bun si frumos cum acum realizez ca era Căpșuna, doar pentru ca avea alta structura in familia ei !!!

Daca am fi toti capre, si toti la fel, oare ne-ar fi mai bine ?? am fi mai multumiti ??

Ah dar noi traiam intr-o lume minunata a copilariei....

http://www.youtube.com/watch?v=UH5SFnQvriM&feature=related


Ce ghidusii am facut cu aceea prietena, unde am petrecut prima vacanta alaturi de rudele ei si multe alte experiente...poate am sa povestesc alta data.

K.S  Luzern