X

Jurnal din pribegie - Scrisoare deschisa

sebaD
Thu, 12/03/2009 - 10:38

Textul nu imi apartine iar original este disponibil aici.

 

 

Draga Romania,
Nu ne scriem foarte des. Ne vizitam la rastimpuri, dar nu ne mai intelegem de foarte mult timp. Iti scriem acum pentru ca mai mult ca in alte dati trebuie sa deschizi ochii. De ceva timp primim intrebari pe strada, la ore, de la cunoscuti : « De ce la 20 de ani de la revolutie mai votezi comunistii ?» Ne este greu sa raspundem pentru ca ne este greu sa ne uitam inapoi. Privelistea este mult prea trista si, de multe ori, de neinteles.
Am plecat, cu mai mult sau mai putin timp in urma, cu speranta de mai bine. Lucurile pareau sa fi intrat pe un fagas normal, parea ca, incet dar sigur, ceva avea sa se intample. Povesteam cu mandrie colegilor mai europeni decat noi cum Romania incepe sa devina ceea ce ne-am fi dorit cu totii sa devina : o tara puternica, cu cetateni informati si implicati. O tara de care eram mandri. O tara careia nu-i era teama sa lupte pentru idealuri, pentru principii, pentru viitor. Astazi, in schimb, dezamagirea ne-a cuprins pe toti.            Ce blestem te bantuie, Romania, ca sa iti poti inca iubi calaii ? Calaii care mai intai te-au saracit ca sa te poata manipula mai usor. Calaii care, apoi, si-au dat seama ca nu e asa greu sa obtina ce-si doresc.
Cativa potentati au ajuns in posesia principalelor mijloace media. Cunoastem puterea lor pentru ca traim si noi intr-o societate dependenta de media. Numai ca in Romania lucrurile si-au pierdut de mult echilibrul. Televiziunile au ajuns doar mijloace de manipulare a deciziei politice. Televiziunile au creat imaginea unei dictaturi inchipuite ca sa acopere adevarata dictatura a parlamentului. Ieri, pe 1 decembrie, televiziunea nationala a uitat sa iti spuna La Multi Ani. A ales, in schimb, sa transmita intalnirea electorala a unui candidat. Tot ieri, bunul simt a fost injosit, cand principalele televiziuni de stiri au mintit in legatura cu contra-manifestatia timisorenilor.
Si, a propos de Timisoara, ieri ai fost umilita ca parca niciodata pana acum. Eroii Timisoarei si ai rezistentei anticomuniste au murit ieri a doua oara cand au fost folositi atat de cinic de chiar criminalul lor. Ai putea, poate, crede ca nu stim ce s-a intamplat. Ca suntem tineri, ca n-ar trebui sa vorbim asa usor despre trecut. Dar uiti, draga Romania, ca avem cu totii parinti. Bunici. Oameni care au fost acolo, de fata atunci cand oprimarea a devenit insuportabila. Oameni pe care i-am ascultat, infricosati, povestind despre durerile trecutului. Oameni care, in 1990, treceau granita in Bulgaria, ca sa ne cumpere lapte sau jucarii. Oameni pe care noi ii respectam, pentru ca ne-au dat tot ce aveau mai bun. Tu, insa, se pare ca nu-i mai respecti. Ti-ai pierdut oare, la 20 de ani, respectul fata de cei care ti-au (re)dat viata ?
N-am uitat, Romania, si nu putem uita ce-a fost. Nu putem uita povestile bunicilor, mai inspaimantatoare decat orice film horror, pentru simplul motiv ca s-au intamplat cu adevarat. Foamea. Frigul. Frica. Lipsurile. Mineriadele. Mai mult decat atat, nu putem uita ceea ce chiar noi am trait, in 2000-2004. Baronii locali. Jurnalistii anihilati. Spalarea de bani. Ouale domnului Nastase. Palmierii domnului Agathon. Decimarea fondului forestier. Lipsa oricaror investitii straine solide. Privatizarile pe un euro. Programul « cornul si laptele » sau, mai precis, « cornul mucegait si laptele acrit ».  Ti-aduci aminte acum ?
Ce este insa poate cel mai dureros este eliminarea oricaror standarde in dezbaterea electorala. Filme trucate, acuzatii fictive sau nu, umplu ecranul telvizorului. A avea « fata de presedinte » devine mai important decat a avea forta de a fi presedinte. Stirea unei numiri romanesti in Comisia Europeana sau o dezbatere pe politica externa intre candidati sunt ingropate de « dezbateri »  lipsite de candidati.  E atat de simplu, Romania, sa-ti dai seama ca esti manipulata. E atat de simplu, si nu e prea tarziu. Deschide ochii si priveste in jur : cine sunt ce-i care-ti vor binele ? In 2004, ca un copil abuzat, ti-ai castigat dreptul la emancipare. Iar acum vrei sa te intorci ? La aceleasi probleme pe care le cunosti deja ? La aceleasi tristeti ? Sau mergi inainte, pe o cale nu neaparat usoara, dar corecta ? Gandeste-te bine.
Nu esti un stat de drept, Romania. Esti un stat nereformat in care magistratii isi permit sa intre in greva sfidandu-l si sfidandu-ne. Un stat in care parlamentul si oamenii politici sunt marile piedici in calea reformei. Un stat in care cei care incearca sa reformeze sunt acoperiti cu mocirla de cei care au creat problemele. Un stat care nu vrem sa fie al nostru si in care nu vrem sa ne crestem copiii. Dar avem inca incredere in tine. Duminica hotarasti daca iti imbratisezi sau nu calaii. Duminica hotarasti cat pret pui pe vietile celor care s-au sacrificat pentru tine. Duminica hotarasti daca ne intorci inca o data spatele sau nu. Duminica putem fi mandri sau dezamagiti. Tine doar de tine.
Cu multa dragoste,
Un grup de tineri romani care studiaza in strainatate (lista e deschisa – lasati un comment)
Bogdan Ivanel, Masterand in Studii Rusesti si Est Europene la Universitatea Oxford
Ermina Strutinschi, Masterand in Studii Rusesti si Est Europene la Universitatea Oxford
Rafaela Peteanu, Student la Stiinte Sociale si Umaniste la Universitatea Utrecht
Delia Nicolaescu, Masterand in Media Culture la Universitatea Maastricht
Adnana Cruceanu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht
Ioana Garlea, Masterand in Fizica Teoretica la Universitatea Utrecht
Tamara Baleanu, Masterand in Culture and Society la London School of Economics (LSE)
Flavia Grosan, Student la Electrical Engineering and Computer Science la Jacobs University Bremen
Lucian Mocanu, Student la Computer Science la Jacobs University Bremen
Stefan Rusu, Masterand in Marketing International si Management la BI Norwegian School of Management
Adelina Popescu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht
Alexandra Rusu, Studenta la Studii Economice la Universitatea Utrecht
Otilia Ciobanu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht
Iuliana Kanya, Studenta la Bute Medical School la University of St Andrews

 

"Draga Romania,
Nu ne scriem foarte des. Ne vizitam la rastimpuri, dar nu ne mai intelegem de foarte mult timp. Iti scriem acum pentru ca mai mult ca in alte dati trebuie sa deschizi ochii. De ceva timp primim intrebari pe strada, la ore, de la cunoscuti : « De ce la 20 de ani de la revolutie mai votezi comunistii ?» Ne este greu sa raspundem pentru ca ne este greu sa ne uitam inapoi. Privelistea este mult prea trista si, de multe ori, de neinteles.

Am plecat, cu mai mult sau mai putin timp in urma, cu speranta de mai bine. Lucurile pareau sa fi intrat pe un fagas normal, parea ca, incet dar sigur, ceva avea sa se intample. Povesteam cu mandrie colegilor mai europeni decat noi cum Romania incepe sa devina ceea ce ne-am fi dorit cu totii sa devina : o tara puternica, cu cetateni informati si implicati. O tara de care eram mandri. O tara careia nu-i era teama sa lupte pentru idealuri, pentru principii, pentru viitor. Astazi, in schimb, dezamagirea ne-a cuprins pe toti.            

 

Ce blestem te bantuie, Romania, ca sa iti poti inca iubi calaii ? Calaii care mai intai te-au saracit ca sa te poata manipula mai usor. Calaii care, apoi, si-au dat seama ca nu e asa greu sa obtina ce-si doresc.

 

Cativa potentati au ajuns in posesia principalelor mijloace media. Cunoastem puterea lor pentru ca traim si noi intr-o societate dependenta de media. Numai ca in Romania lucrurile si-au pierdut de mult echilibrul. Televiziunile au ajuns doar mijloace de manipulare a deciziei politice. Televiziunile au creat imaginea unei dictaturi inchipuite ca sa acopere adevarata dictatura a parlamentului. Ieri, pe 1 decembrie, televiziunea nationala a uitat sa iti spuna La Multi Ani. A ales, in schimb, sa transmita intalnirea electorala a unui candidat. Tot ieri, bunul simt a fost injosit, cand principalele televiziuni de stiri au mintit in legatura cu contra-manifestatia timisorenilor.

 

Si, a propos de Timisoara, ieri ai fost umilita ca parca niciodata pana acum. Eroii Timisoarei si ai rezistentei anticomuniste au murit ieri a doua oara cand au fost folositi atat de cinic de chiar criminalul lor. Ai putea, poate, crede ca nu stim ce s-a intamplat. Ca suntem tineri, ca n-ar trebui sa vorbim asa usor despre trecut. Dar uiti, draga Romania, ca avem cu totii parinti. Bunici. Oameni care au fost acolo, de fata atunci cand oprimarea a devenit insuportabila. Oameni pe care i-am ascultat, infricosati, povestind despre durerile trecutului. Oameni care, in 1990, treceau granita in Bulgaria, ca sa ne cumpere lapte sau jucarii. Oameni pe care noi ii respectam, pentru ca ne-au dat tot ce aveau mai bun. Tu, insa, se pare ca nu-i mai respecti. Ti-ai pierdut oare, la 20 de ani, respectul fata de cei care ti-au (re)dat viata ?

 

N-am uitat, Romania, si nu putem uita ce-a fost. Nu putem uita povestile bunicilor, mai inspaimantatoare decat orice film horror, pentru simplul motiv ca s-au intamplat cu adevarat. Foamea. Frigul. Frica. Lipsurile. Mineriadele. Mai mult decat atat, nu putem uita ceea ce chiar noi am trait, in 2000-2004. Baronii locali. Jurnalistii anihilati. Spalarea de bani. Ouale domnului Nastase. Palmierii domnului Agathon. Decimarea fondului forestier. Lipsa oricaror investitii straine solide. Privatizarile pe un euro. Programul « cornul si laptele » sau, mai precis, « cornul mucegait si laptele acrit ».  Ti-aduci aminte acum ?

 

Ce este insa poate cel mai dureros este eliminarea oricaror standarde in dezbaterea electorala. Filme trucate, acuzatii fictive sau nu, umplu ecranul telvizorului. A avea « fata de presedinte » devine mai important decat a avea forta de a fi presedinte. Stirea unei numiri romanesti in Comisia Europeana sau o dezbatere pe politica externa intre candidati sunt ingropate de « dezbateri »  lipsite de candidati.  E atat de simplu, Romania, sa-ti dai seama ca esti manipulata. E atat de simplu, si nu e prea tarziu. Deschide ochii si priveste in jur : cine sunt ce-i care-ti vor binele ? In 2004, ca un copil abuzat, ti-ai castigat dreptul la emancipare. Iar acum vrei sa te intorci ? La aceleasi probleme pe care le cunosti deja ? La aceleasi tristeti ? Sau mergi inainte, pe o cale nu neaparat usoara, dar corecta ? Gandeste-te bine.

 

Nu esti un stat de drept, Romania. Esti un stat nereformat in care magistratii isi permit sa intre in greva sfidandu-l si sfidandu-ne. Un stat in care parlamentul si oamenii politici sunt marile piedici in calea reformei. Un stat in care cei care incearca sa reformeze sunt acoperiti cu mocirla de cei care au creat problemele. Un stat care nu vrem sa fie al nostru si in care nu vrem sa ne crestem copiii. Dar avem inca incredere in tine. Duminica hotarasti daca iti imbratisezi sau nu calaii. Duminica hotarasti cat pret pui pe vietile celor care s-au sacrificat pentru tine. Duminica hotarasti daca ne intorci inca o data spatele sau nu. Duminica putem fi mandri sau dezamagiti. Tine doar de tine.

 

Cu multa dragoste,
Un grup de tineri romani care studiaza in strainatate (lista e deschisa – lasati un comment)

Bogdan Ivanel, Masterand in Studii Rusesti si Est Europene la Universitatea Oxford

Ermina Strutinschi, Masterand in Studii Rusesti si Est Europene la Universitatea OxfordRafaela Peteanu, Student la Stiinte Sociale si Umaniste la Universitatea Utrecht

Delia Nicolaescu, Masterand in Media Culture la Universitatea Maastricht

Adnana Cruceanu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht

Ioana Garlea, Masterand in Fizica Teoretica la Universitatea Utrecht

Tamara Baleanu, Masterand in Culture and Society la London School of Economics (LSE)

Flavia Grosan, Student la Electrical Engineering and Computer Science la Jacobs University Bremen

Lucian Mocanu, Student la Computer Science la Jacobs University Bremen

Stefan Rusu, Masterand in Marketing International si Management la BI Norwegian School of Management

Adelina Popescu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht

Alexandra Rusu, Studenta la Studii Economice la Universitatea Utrecht

Otilia Ciobanu, Student la Stiinte Sociale la Universitatea Utrecht

Iuliana Kanya, Studenta la Bute Medical School la University of St Andrews

"

Anonymous Fri, 12/18/2009 - 09:49
Comment

SALUT TINERETE,SALUT PERANTE ALE TARII MELE,

AM 61 ANI SI DE MAI BINE DE 7 DINTRE ACESTIA, II TRAIESC ALATURI SOTIA
MEAI,IN U.S.A.
AM FOST MARTOR AL MOMENTELOR DIN 89' SI CUNOSC BINE COMUNISTII SI
METODELE LOR DE DEZBINARE SI STAPINIRE.NU AM VRUT SA AUD NICIODATA
DESPRE ACESTIA, DESI AM FOST PROPUS DE TREI ORI CA
MEMBRU,TOT DE ATITEA ORI AM REUSIT SA REFUZ, PINA CIND AM FOST AMENINTAT
CA DACA NU ACCEPT,I-MI VOI PIERDE LOCUL DE MUNCA.PE VREMEA ACEIA,TREBUIA
SA FII COMPLICI CU EI LA MINCIUNA,LA FURAT, LA CHIULIT,ORI EU AM FOST
CINSTIT SI ORDONAT.
ACUM, MAI TARE CA NICIODATA ACESTI COMUNISTI,CARE DACA NU MAI AU CE FURA
INCEARCA SA FURE VOTURILE.NOI,CEI CARE STIM CINE AU FOST COMUNISTII DE
DUPA 89'DORIM SA NU MAI AVEM PARTE DE COSMARURI,CIT VOM TRAI.DE ACEIA,
VOI TINERII STUDENTI ROMINI DE PRETUTINDENI,VA ROG IN NUMELE LUI
DUMNEZEU SI A CELOR UCISI IN REVOLUTIE, SA NU ACCEPTATI NICIODATA
INFIINTAREA UNUI PARTID CU TENTA COMUNISTA .ASA SA DEA DUMNEZEU !