Loz in plic

Traiesc de prea multa vreme departe de casa, jumatate din viata mea mi-am petrecut-o peste hotare si poate o sa mai petrec. Romania in care am trait eu a fost cea comunista, dupa    Revolutie am dat bir cu fugiti, in cautarea a ceea ce credeam ca-mi lipseste.
 
Si acum?....Acum imi amintesc.
 
Nostalgia acelor vremuri comuniste , grele si nenorocite, dar cu atâtea lucruri simple, care ne-au încalzit inimile cândva, ma încearca si pe mine , nefiind imuna la amintiri frumoase. Sigur ca dacä-mi întreb parintii , care-si amintesc de infernalele cozi la alimente si nesiguranta zilei de mâine, au alte pareri despre acele timpuri , dar noi copiii de atunci , tinerii de alta data , eliberati de povara marilor responsabilitati , am receptat altfel situatia.

 
Daca tot n-am avut decât un program amarât de doua ore la televizor si discotecile erau prea rare am plimbat adeseori aleele orasului , nu în cautare de carne , lapte , oua , unt( care erau o specie rara , pe cale de disparitie)...asa cum facea tot românul de atunci , ci sa observ oamenii , natura , norocul. Da , norocul. Era fascinant sa stau într-un colt si sa pazesc câte un chiosculet cu lozuri în plic , sa vad câta lume câstiga într-adevar ceva! Sä le vad expresia fetei! Va mai amintiti?

 
Trei lei , se aruncau asa în graba, cu sau fara emotie , din plictiseala sau curiozitate , apoi urma marea aventura a asteptarii , urmarind mâinile mototoale ale vânzatorului , care nu întindea destul de repede , cercul acela metalic , pe care zornaiau fäloase lozurile in plic , toate una si una , surori gemene, norocoase sau mincinoase , te îmbiau care mai de care sa le iei in primire pentru trei lei... da , marea aventura a asteptarii se încheia la desfacutul pliculetului, câteva batai de inima , biletul câsigator sau necâstigator, înca nedesfacut, astepta linistit în mâna transpirata de emotie , se despacheta încet , cu grijä , ca pe o comoarä pretioasä , pâna se vedea prima literä...si...gata!...Câstigator sau ne..? Ei , chiar asa simplu nu era. Dacä nu câstigai nimic îti stricai buna dispozitie pe toata ziua sau mai îndrazneai un rateu , si altul ,si altul , sperând la vreun câstig 50 de lei, ca sa nu mai vorbim de visele la Dacia 1300 câstigatä la loz în plic! Dacä nu erau cazinouri si ruleta , bingo si super bingo , din vremurile nostre democrate si moderne ,unde se platesc miliarde si se câstigä milioane de unii si de altii gar nix , vorba neamtului , îi trebuia si omului "preistoric" de atunci , sa se joace cu focul sau de-a norocul de trei lei!... Era o joacä relativ ieftina si Daciile nostre, circulau nestingherite pe drumurile cu gropi , fara sa fie depasite si înjurate de vreum mercedes.

 
Viata era grea, am luptat sa schimbam norocul de trei lei si ne-am trezit haituti de soarta într- o societate capitalistä , competitiva , unde noi românii , firi räbdatoare , melancolice si lungi la vorbä nu prea facem fatä. Ne-am râspândit în lumea largä , tot în cautarea norocului , unii l-au gasit , altii au dat gres sau nu recunosc, dar cei ramasi la vaträ , sortiti sa duca tara nosträ mai departe într-un viitor nesigur, sunt dezolati si sleiti de puteri. Prea putini o duc foarte bine , prea putini sunt interesati cu adevart sä faca ceva , prea multi s-au încâlcit în itele unui sistem corupt, mult prea multi îsi fac bagajele sä plece , undeva departe , fârä sä mai întoarcä capul înapoi...
 
Eu l-am întors, de aici, de dincolo de Alpi. Nu vreau sa vând iluzii , nici sa cumpar noroc ieftin de trei parale, doar sä ridic un semn de întrebare si sä mai trag un loz în plic din cosuletul cu amintiri despre România. Nu mai am nici eu timp sa hoinaresc în oras , sa pazesc chioscurile cu loz în plic, care acum costa mai mult si sunt moderne, se rad trei patratele, si trebuie sa ai trei cifre la fel, daca nu n-ai câstigat nimic!...Sau, cine sa mai stie toate sistemele? Sunt  complicate. Asa cum este si viata nostra de acum.
 
Simona Anomis, Thun