Skip to main content

Master la Universitatea din Zürich - informaţii generale

În urmă cu ceva vreme am început un master la Universitatea din Zürich, având ocazia să adun câteva informaţii referitoare la programul de master şi etapele procesului de aplicare la UZH.
 
I. În primul rând, există două categorii de Master

Prima categorie este Master în continuarea studiilor de Bachelor (pe sistemul Bologna), având caracter general într-o anumită disciplină, de ex. Bachelor of Philosophy => Master of Philosophy.

Progamul de Master se desfăşoară în aproximativ acelasi mod ca si studiile de Bachelor. Înscrierea la Master se face pentru semestrul de toamnă-iarnă (cursurile încep în septembrie, termen limită de înscriere este luna aprilie precedentă) sau pentru semestrul de primăvară (cursurile încep în februarie, termen limită de inscriere fiind luna noiembrie precedentă).


Costurile sunt ca şi pentru programul de Bachelor, adica taxa semestrială este de 650 CHF (ultimă oară când am verificat), plus ceva taxe plătibile o singură dată, plus taxe de examene.


Actele necesare pentru înscriere sunt listate pe site-ul universităţii. În principiu, fiecare facultate solicită Diploma de bacalaureat, Diploma de licenţă sau Bachelor, foaie matricolă şi/sau supliment la diplomă, certificat de cunoaştere a limbii la nivel C1 (limba în care se va preda programul), CV, copie paşaport, fotografii. Nu cunosc lista completă de acte pentru fiecare specialitate, unele facultăţi pot cere şi alte acte, gen programa analitică, scrisoare de intenţie etc.


Condiţiile privind studiile anterioare: studii finalizate la nivel de Bachelor sau de Licenţiat în acelaşi domeniu sau într-un domeniu compatibil.
 

 
A doua categorie este Master specializat într-un domeniu specific - de exemplu LL.M International Business Law, MAS Applied History, MAS Schulpsychologie etc.


Perioada de desfăşurare: astfel de programe de Master se desfăşoară anual sau la doi ani, sau poate chiar mai rar, în funcţie de câţi participanţi poate aduna Universitatea pentru un program.

 

Costuri: un astfel de program de Master costă cam de la 10.000 CHF în sus. Regula universităţii este că toată sumă se plăteşte odată, dar la cerere se acceptă (destul de uşor) şi plata în mai multe tranşe. Pare mult, dar este un preţ pentru un studiu pe timp de un an sau doi, iar daca îl defalci pe luni, până la urmă e mai ieftin decât o creşă pentru copil.


De ce costă atât de mult în comparaţie cu cealaltă categorie de Master: este program de cursuri de perfecţionare (Weiterbildung); programele sunt organizate de către Universitatea din Zürich în colaborare cu alte institute private sau alte universităţi; sunt invitaţi să predea profesori de renume de la alte universităţi din lume sau specialişti de vârf în domeniu, care evident trebuie plătiţi; se organizează de regulă excursii la alte universităţi sau diverse instituţii din lume, pentru schimb de experienţă, în funcţie de specificul Masterului (dar aceste excursii pot fi taxate suplimentar).

 

Ce acte se cer: Diploma de bacalaureat, Diploma de licenţă sau Bachelor, foaie matricolă şi/sau supliment la diplomă, certificat  de cunoaştere a limbii la nivel C1 (limba în care se va preda programul), CV, copie paşaport, fotografii (lista nu este exhaustivă).

 

Admiterea la un astfel de program este de cele mai multe ori dependentă de experienţa profesională a aplicantului. Participantul trebuie să dovedească o oareşcare experienţă în domeniu (de aceea şi media de vârstă a participanţilor la un astfel de program este mai ridicată, spre 35 de ani)

 

Condiţii studii anterioare: studii finalizate prin diplomă de Bachelor sau licenţă în acelaşi domeniu sau într-un domeniu compatibil, sau experienţă care să arate o cunoaştere suficientă a domeniului - de exemplu cineva care a studiat chimie şi s-a specializat la locul de muncă pe proprietate industrială (invenţii, etc) poate să facă un master în drept - proprietate intelectuală.

Diferenţa structurală între cele două categorii de Master este: prima este o formă de Ausbildung (studii universitare), a doua este o formă de studii postuniversitare.

 

La nivel fiscal, numai costurile pentru studiile de perfecţionare (Weiterbildung) pot fi deduse din venit, iar nu şi cele pentru educaţie de bază (Ausbildung).

 

II. Traducerea şi apostilarea actelor

Actele (adică diplomele de studii şi anexele lor) trebuie să fie traduse într-o limbă “elveţiană” sau engleză (se acceptă de cele mai multe ori) şi să poarte apostilă. Eu am procedat în felul următor: am obţinut mai întâi apostila pe originalul diplomei (apostila se pune la primăria/prefectura din oraşul/judeţul unde a fost eliberată diploma); apoi am dus diploma la traducător autorizat, în România, care a tradus, a certificat la notar şi a apostilat traducerile. Dacă se doreşte a se face traducerea în Elveţia, atunci, în România, trebuie doar să se obţină apostila pe originalul diplomei. Cu originalul apostilat se merge apoi la un traducător autorizat din Elveţia. El face traducerea şi nu mai e nevoie de nici o altă formalitate. Dezavantajul traducerii în Elveţia este că e foarte scump. Avantajul este că puteţi economisi o grămadă de timp, în măsura în care diploma şi posesorul ei se află deja în Elveţia.

 

III. Cerinţe de limbă

Se solicită cunoaşterea limbii de predare (sau limbilor de predare, după caz) cel puţin până la nivelul C1. Dacă aplicantul are deja o diplomă care să ateste acest nivel, diploma nu trebuie să fie mai veche de 2 ani (Universitatea este flexibilă însă, admite şi 2 1/2 ani, chiar şi 3 ani). Dacă nu există încă o diplomă, atunci se poate da examen de limbă direct la universitate, după ce se depune dosarul cu actele pentru master, sau se poate susţine testul pentru un certificat, de exemplu în sistem Goethe.

 

De multe ori, din lipsă de studenţi, se acceptă participanţi la master care nu au cunoştinţe suficiente de limbă germană, ci doar până la B1-B2, dacă totuşi au cunoştinţe de minim C1 într-o altă limbă a ţării – franceză sau italiană.

 

În cazul în care masterul este în mai multe limbi (de exemplu în germană şi engleză) trebuie să existe cunoştinţe de nivel minim C1 şi în cealaltă limbă de predare. Dar, în funcţie de programul de master, diploma sau examenul care să ateste cunoştinţele în a două limbă de predare nu este obligatoriu, ci se merge cumva pe riscul studentului, dacă se descurcă sau nu suficient în limba respectivă.

 

Chiar dacă cerinţele de limbă sunt cumva flexibile la admitere, recomandarea mea este ca aplicantul să fie realist în privinţa posibilităţilor sale de a folosi germana. Este vorba până la urmă de un vocabular elevat, care trebuie folosit şi activ; vor trebui susţinute examene în limba respectivă.


IV. Posibilităţi de finanţare

1. Pentru cei care sunt în posesia unui permis B sau C există, cel puţin la nivel teoretic, posibilitatea de a obţine finanţare de la autoritatea cantonală pentru educaţie, din cantonul în care locuieşte. Pentru străini, adică nenaţionali, finanţarea se acordă sub forma unui împrumut cu dobândă avantajoasă. Returnarea împrumutului se face numai după terminarea studiilor pentru care a fost acordat, în unele cantoane returnarea împrumutului începe chiar la un număr de ani (doi, zece) după terminarea studiilor. Nu pot estima ce şanse reale există de a obţine acest împrumut.

Un link este educa.Stipendien, dar mai bine căutaţi pe google direct departamentul de educaţie din cantonul în care locuiţi.

2. Pentru cei care nu au locuit niciodată până acum în Elveţia (nu au fost niciodată în posesia unui permis de şedere) există posibilitatea de a obţine finanţare de la autoritatea federală pentru educaţie Staatssekretariat für Bildung und Forschung SBF -- Eidgenössische Stipendienkommission für ausländische Studierende.

Iarăşi, ce şanse reale există nu pot estima.

3. Există şi niste site-uri private care caută posibilităţi de finanţare, în schimbul unui comision. De regulă finanţările găsite pe această cale sunt mici ca valoare.

Exemple site-uri: Stipendiensuche şi Stipendienberatung.

 

Simona Lang, Baden