Paradoxul elvețian

Elveția posedă un model de țară ce nu poate fi exportat și o puternică unitate națională. Paradoxal însă, Elveția este, în același timp, divizată în 26 de cantoane, 4 limbi și alte câteva dialecte, rase și religii. Pe de altă parte, Franța, Germania și Italia, își împart între ele Elveția sub forma a trei zone de influență culturală. Astfel, din punct de vedere cultural, un elvețian din Geneva este francez, în timp ce unul din Zurich este german.

Care este secretul acestui miracol elvețian și ce îi unește pe elvețieni?

Echilibrul perfect și unitatea Elveției rezultă din sâmburele politic și intelectual care atrage populația țării într-o direcție comună. Astfel elvețianul-francez, cel german și cel italian, găsesc un consensus care îi atrage spre un centru comun. Cu toții sunt puternic atașați de un sistem de guvernare care aplică democrația directă, suveranitatea poporului cât și autonomia cantonală și comunală. Elvețienii sunt puternic uniți prin dorința lor unanimă de a nu fi uniți și de a se administra singuri la nivel de canton și comună. Aces sistem care respectă și încurajează diferența și independența, reprezintă originalitatea acestei țări și al miracolului elvețian. 

Cine sunt Elvețienii ?

In general, Elvețienii nu sunt foarte creativi, în schimb au un extraordinar simț practic și civic. Elvețienii sunt anti-centraliști și se ocupă mai mult cu administrarea decât cu politica. De fapt, politica Elveției consistă mai ales în buna gospodărire a comunei, cantonului sau confederației, deci putem spune că elvețienii sunt foarte gospodari. Elvețienii nu au un cult al personalității și politicienii rămân anonimi, chiar și cei șapte consilieri federali. Influența prostentatismului face ca elvețienii să fie modești prin ținută și caracter. Simpli, ei evită semnele de lux exterior, nu sunt ostentativi și cheltuiesc cu măsură.

Acest punct de vedere nu vrea să rezume întreaga complexitate elvețiană, ci dă numai câteva piste de înțelegere a particularităților miracolului elvețian.