O zi in vizita la orfelinatele din Giurgiu

Ieri, 30 aprilie 2013, prin amabilitatea domanei Gabriela Enache de la S.O.S Vietile Copiilor, http://sosvietilecopiilor.ro/. am vizitat 3 orfelinate din Giurgiu.

Din pacate nu am facut poze doarece telefonul nu mai avea baterie. Cand am plecat de acasa mi-a parut rau ca am fost nepregatita, dar ajunsa acolo, mi-am dat seama ca circumstantele si momentul nu erau oricum potrivite pentru poze. Oricine are intrebari, sau nu crede cele ce voi scrie eu mai jos, poate oricand sa mearga personal la Giurgiu. Doamna Gabriela este mai mult decat dornica sa faca cunoscute aceste situatii.

Cu mici cadouri, banane, iaurturi cu fructe, cateva cutii de scutece si cate un ou Kinder, ne-am prezentat prima data la Casa Soarelui. Aici este un centru de plasament de urgenta, temporar, unde copiii stau doar o perioada limitata, pana li se clarifica dosarele. Copiii luau masa in gradina. Mancau supita de pui. Toata lumea a fost foarte entuziasmata sa ne vada. Toti stiau numele doamnei Gabi, copiii o strigau pe nume. Aici erau in jur de 10 copii. De la cateva luni la 7 ani. Cel de 7 ani se vedea ca este stingher si ar fi vrut poate sa se joace cu copii de varsta lui. Nu am aflat mai multe despre el, dar merita sa ma interesez in viitor. Apoi, am intalnit aici pe Ianis, un bebelus de 7 luni. Mama lui l-a abandonat pe linia de tren! Ianis crescuse de cand nu-l mai vazuse Gabi. Altul, Mihaita, un baiatel frumos, cu un par blond, si o fetisoara superba, plangea intr-un patut. Afara erau copii mai mari, bebelusii erau inauntru. Doamnele mi-au explicat ca Mihaita este dificil cu mancarea. Nu manaca orice, si trebuie sa-l forteze, de asta este lasat mai la sfarsit. Are TBC ganglionar, a stat mult in spital, si acum era mai bine. Era foarte slab amaratul. Am vazut si eu cum il fortau. Erau bune cu el, dar trebuiau sa-l faca sa manance. Ar fii mancat mai bine borcanele, dar un copil institutionalizat primeste 8.2 ron pentru mancare zilnic, iar un borcanel costa cam 7 ron. Abia s-a despins de mine cand am plecat. Cu Mihaita in brate, am fost abordata si de Cezarica care tocmai terminase ciocolata si m-a rugat sa-I desfac surpriza. M-a chestionat atent sa-I explic cum functioneaza jucaria. Si el slabut, dar plin de viata! Mi-a spus si o poezie. El este veteranul centrului. Are 5 ani si spera sa plece si el in curand spre o familie. 

Doamnele ingrijitoare aratau bunavointa si rabdare. Una dintre ele lucra cu copiii abandonati de 20 de ani. Mi-a spus ca mai tine legatura cu cate unii dintre ei care ajung mai bine, dar din pacate majoritatea ajung pe strazi ca si adulti. Un stiudiu arata ca in Romania 50% din copiii institutioalizati nu merg la scoala. De ce? Ca nu sunt intotdeauna insotitori sa-I duca si sa-I aduca, ca sunt discriminati si batjocoliti, etc. Nu este de mirare ca ajung pe strazi!! Tot Asociatia SOS Vietile Copiilor mi-a dezvaluit aceste aspecte. 

Dupa Casa Soarelui, am plecat spre Centrul de Plasament Giurgiu. Aici lumea deja dormea. Mai putin Mirel, un puiut de 5 ani care o astepta pe Gabi sa-l duca la medic. Mirel are pancreatita. La inceputul anului, avea doar 13 kg. Acum s-a mai indreptat si are 15.8 kg. Gabriela il ducea la medic, si apoi va ramane toata saptamana sa petreaca sarbatorile cu familia ei. Tot ea este cea care ii duce saptamanal fructe si legume, sa-l ajute sa treaca peste aceasta boala. Va merge pe 1 mai la mare (unde nu a fost niciodata) si apoi un pic pe la munte. Ce om minunat este aceasta doamna!!!

La Centrul de Plasament Giurgiu sunt institutionalizati 20 de copii. Acum cateva luni au fost 27. Centrul are numai 13 paturi disponibile. Cand erau 27, copiii dormeau si cate 3 in pat!!!

Am mers in continuare la Casa Ioana. Aici mai bine ar fi scris la poarta “Lasati aici orice speranta!” La Casa Ioana sunt cam 12 copii. Dintre ei, 6 sunt imobilizati, si cam 8 au handicapuri severe!! Cei 6 imobilizati nu au caruciare cu rotile, si nici unul nu beneficiaza de nici un program de recuperare. Este de cosmar ce am vazut acolo!! Intre ei se afla David, un bebelus de 5 luni. Venise cu o noapte inainte. Fusese luat de o asistenta maternala (exista in Romania profesia de “mama platita”), dar dupa cateva luni de stat prin spital, pentru ca fusese racit, a spus ca nu-l mai vrea!! Fusese diagnosticat cu retard neurologic (imi cer scuze, dar chiar nu ma pricep la termeni medicali) L-am luat in brate, m-am plimbat cu el, se uita atent la tot ce era in jurul lui! Radea, parea normal. De ce a fost trimis intr-un astfel de centru nu am inteles!! Acolo, acest bebelus nici nu poate dormi. Ceilalti urla efectiv zi si noapte. Am rugat-o pe Gabi sa ii faca din nou analize. Am plans mult cu el in brate. Era atat de frumos, si de normal. Vroia si el pe cineva sa-l iubeasca!

Toti copiii din Casa Ioana au nevoie permanenta de scutece, indiferent de varsta. Ei beneficiaza de 3 scutece pe zi. Doamnele acelea, pe langa faptul ca sunt prost platite, ca sunt putine, 2-3 la 12 copii cu probleme, pe langa greutatea efectiva a unei asemenea slujbe, trebuie sa se mai gandeasca si la lipsa scutecelor, a mancarii, a fondurilor. Nu zic ca totul este negru, ca nu este. Este curat, au o casa cat de cat renovata, cu caldura, izolata, paturi…..dar de cate mai sunt nevoie in afara de asta.

Daca doriti sa ajutati doamnele de la Asociatia SOS Vietile Copiilor, aici aveti datele de contact:

Donatiile pot fi facute in contulrile

RO42BACX0000000861216001 CONT IN LEI

RO15BACX0000000861216002 CONT IN EURO

UNICREDIT TIRIAC SUCURSALA DECEBAL

BACXROBU-SWIFT

Puteti plati si prin paypal sau cu cardul. Pe site-ul lor aveti amanunte. - http://sosvietilecopiilor.ro/

Aceasta Asociatie a fost creata in 2013 si s-a scindat di Ador Copiii la sfarsitul anului 2012.

Daca aveti intrebari va stau la dispozitie: Oana Ilie (fosta Ungur) oanaungur@gmail.com; +41 786 028 512