Românii au fost multă vreme discriminaţi de legile elveţiene. Iniţial ca cetăţeni ai unei ţări din lumea a treia, cetăţeni non-EU, cetăţeni EU din valul al doilea, românii din Elveţia au trebuit, mereu, să aştepte mai mult: la obţinerea unui permis de de muncă anual, până când angajatorul dovedea că nu a găsit o altă persoană din Elveţia sau Uniunea Europeană, 10 ani până să aibă dreptul de a cere permisul de şedere definitiv (spre deosebire de 5 ani pentru un cetăţean german de exemplu), 12 ani până să poată cere paşaportul elveţian. Şi lista poate continua.

Aceste legi au început să se schimbe, încet, în stilul elveţian, şi, poate, sigur. Una din aceste legi, adoptată recent, la sfârşitul anului 2007, este Ordonanţa pentru integrarea străinilor - (VIntA - Verordnung über die Integration von Ausländerinnen und Ausländern sau OIE - Ordonnance sur l’intégration des étrangers). Legea a intrat în vigoare la începutul anului 2008.

Pe scurt această lege prevede posibilitatea ca o persoană/familie care locuieşte în Elveţia de cel puţin 5 ani neîntrerupţi (în cazul unei familii ambii membri trebuie să îndeplinească condiţiile) să poată primi permisul de şedere definitiv, de tip C, dacă face dovada integrării în societatea elveţiană.

Cum puteţi obţine permisul C dacă sunteţi în Elveţia de cel puţin 5 ani ? Relativ simplu: la următoarea schimbare de permis B menţionaţi faptul că doriţi să beneficiaţi de VIntA sau OIE şi să primiţi permisul C. Autorităţile cantonale vă vor trimite, la scurt timp, o listă cu actele pe care trebuiţi să le trimiteţi şi prin care să vă demonstraţi integrarea în societatea de aici.

Vi se va cere să dovediţi faptul că nu aveţi nici o datorie. Hârtia se scoate de la Registrul de datorii (Betreibungsamt/Office des poursuites). O listă a birourilor cantonale se poate obţine de pe site-ul Legalswiss.

Va trebui să demonstraţi faptul că nu aţi apelat niciodată la serviciul de asistenţă din cantoanele în care aţi locuit. De regulă această hârtie se obţine de la primăria localităţii unde locuiţi.

Declaraţiile anuale de impozit şi adeverinţa de la locul actual de muncă pot fi folosite pentru a demonstra un alt punct, acela al unor venituri stabile. O recomandare formală de la locul de muncă nu este obligatorie, dar este apreciată de funcţionarii de la oficiile de emigrare. Este posibil să vi se ceară şi o copie după contractul de lucru.

Un ultim punct pe care trebuie să-l demonstraţi este limba vorbită majoritar în canton. Nivelul minim necesar este relativ scăzut: A2 (B1 în 2010). Întrucât cererea permisului C se face pe familie, în cazul în care aceasta există, ambii membri trebuie să dovedească cunoştinţele de limbă. Sunt necesare atestate eliberate de instituţii acreditate (gen Goethe Institut, TELC, DELF, CELI) sau diplome care se primesc la sfârşitul unor cursuri de limbă. Nu orice test de limbă este recunoscut, un asemenea exemplu fiind testul BULATS. De asemenea nu trebuie să vă mire răspunsul de genul "testul nu este recunoscut dar, dacă tot l-aţi făcut, vă recomand să-l adăugaţi la dosar"; ca şi la alte legi legate de străini, marja de interpretare este destul de mare, ea depinzând şi de toanele funcţionarilor care se ocupă de dosar.

Dosarul este analizat de fiecare dată când trimiteţi hârtii adiţionale. Veţi primi înştiinţare scrisă în cazul în care este nevoie să trimiteţi şi alte acte. Prima înştiinţare de acest fel nu înseamnă că dosarul a fost respins. Un avocat specializat în dreptul de muncă ar putea reduce din timpul necesar depunerii actelor dar nu este absolut obligatoriu, actele pot fi depuse/adăugate şi de către dumneavoastră.

Dacă aveţi orice neclaritate încercaţi să vă adresaţi oficiului pentru emigrare din cantonul în care locuiţi, nu autorităţilor locale, şi, dacă se poate, personal şi nu prin telefon.

Și nu în ultimul rând, felul în care comunicați cu autoritățile este foarte important. Când trimiteți orice fel de acte compuneți o scrisoare formală, în limba în care a fost redactată cererea lor, în care să mulțumiți pentru răspunsul lor și în care să specificați actele pe care le trimiteți. O simplă listă, fără dată, fără semnătură, sau orice gest superficial cântărește negativ în ochii oricărui funcționar. Iar pentru orice alte comunicări sau întrebări încercați să evitați convorbirile telefonice; este mult mai eficient, chiar dacă e timp pierdut, să mergeți personal la sediul Oficiului pentru emigrare. La telefon există riscul să dați peste un funcționar grăbit, trezit cu fața la pernă, care să explice expeditiv sau incomplet sau efectiv să-și schimbe atitudinea imediat ce aude primele cuvinte spune cu un accent străin.

Informaţiile din acest material se bazează pe procedurile de obţinere a permisului C în cantonul Zürich în 2008. Procedura de depunere a cererii pentru permisul C poate diferi de la canton la canton. Ca exemplu Oficiul pentru emigrare din cantonul Aargau solicită completarea unui formular special.

Orice completări sunt binevenite.