"Portes ouvertes" pentru cetăţenii români din Elveţia

Politica de migraţie a fost mereu făcută în spatele uşilor închise până când această tematică a fost preluată de partidele de extremă dreaptă. Tot ce este "străin", necunoscut, îndepărtat geografic sau social, ce nu este asemănător sistemului de referinţă cunoscut de "localnici" a fost stigmatizat ca având un impact negativ. Această concluzie se potriveşte multor societăţi nu doar Elveţiei, Olandei, Franţei, Austriei ş.a.

În ceea ce priveşte situaţia străinilor din Elveţia, relaţia este de foarte mult timp ambivalentă. Pe de-o parte Elveţia are nevoie de străini, pe de alta parte cu cât există mai mari diferenţe de cultură şi limbă (tradiţii, religie) cu atât este mai mare reticienţa. Incluziunea socială a acestora a avut mereu conotaţii culturale şi uneori politice. Incluziunea economică însă, dovedeşte exact contrariul: cât timp avem nevoie de italieni de exemplu, în domeniul construcţiilor, le oferim locuri de muncă, îi înghesuim în barăci, dar ne plângem public de prezenţa lor numeroasă. A se vedea anii 1950-1970. Iar după ce au fost terminate autostrăzile şi tunelele dorim să plece acasă la ei.

România se află la o distanţă de aproximativ 2000 km de Elveţia. Are o religie predominant ortodoxă, asociată ( de o mare majoritate elveţiană) fostului Imperiu Ţarist (în ciuda faptului că şi grecii sunt ortodocşi) o limbă latină cu o muzicalitate balcanică/slavă, şi o imagine conturată în exterior de contele Dracula sau de odiosul dictator comunist Ceauşescu. Cine n-a auzit măcar o dată de unul din cei doi "eroi"?! Întrebarea era mai bine pusă în franceză, germană sau italiană se adresează localnicilor, nu românilor. Din fericire, România înseamnă mai mult decât Ceuşescu & Dracula.  Este însă nevoie de o implicare activă a mai multor factori pentru a scoate în evidenţă întreaga complexitate culturală şi istorică a României. Oficial, se depun diverse eforturi în acest sens. Neoficial, această misiune este preluată (şi) de organizaţiile româneşti constituite în Elveţia.

Până de curând s-au iniţiat diverse activităţi de promovare a patrimoniului cultural românesc. Avem actori, regizori, scriitori, artişti, intelectuali români stabiliţi în Elveţia de o valoare inestimabilă. Aceştia sunt cei mai privilegiaţi prin rezultatele lucrărilor lor. Respectiv acceptanţa localnicilor pentru această categorie de străini este mare (chiar dacă în unele cazuri mai există şi excepţii). Avem însă şi români, stabiliţi în Elveţia printr-un contract de muncă, prin reîntregire familială sau prin obţinerea unui permis de studiu sau cercetare. Marea majoritate a acestora se izbeşte la propriu de zidul junglei informaţionale stricte a sistemului de migraţie elveţian. În ciuda transparenţei, în ciuda informaţiilor disponibile pe net, fiecare canton, comună, primărie decide pe baza unui sistem individual.

Aceşti români au nevoie de ajutor, de susţinere în procesul de integrare în Elveţia.

Simoneta Sommaruga, membru al Consiliului federal, şeful Departamentului de Poliţie şi Justiţie, a menţionat de curând necesitatea înăspririi criteriilor de integrare pe baza cărora se oferă sau se prelungeşte un drept de şedere. Cuvintele sale: "Genug ist genug", nu fac referire la acel vechi apel "Das Bott ist voll" ci mai degrabă la necesitatea acută de ameliorare a "diferenţelor" culturale dintre migranţi şi localnici. Cu alte cuvinte este necesară o incluziune mai adecvată.

Clubul helveto-român din Lucerna, cu sprijinul Comitetului director şi al membrilor activi, a decis demararea unui proiect unic pentru noii membrii ai clubului. Astfel, cetăţenii români, posesori ai unui permis de şedere de scurtă durată sau de rezidenţă, stabiliţi în zona centrală a Elveţiei, pot beneficia, de următorul sprijin:

- Consultare în editarea, transcrierea şi prezentarea corectă a unui CV după modelul elveţian, cel practicat în zona Elveţiei Centrale.
- Susţinerea de către un membru al clubului, posesor de cetăţenie elveţiană, în cazul unor conflicte sau neclarităţi cu administraţia locală, cu proprietarii imobilului în care locuiesc; în procesul de integrare al copiilor în şcoală sau grădiniţă, în orientarea profesională după sistemul de învăţământ al cantoanelor din centrul Elveţiei.
- Intermedierea de cursuri de limbă germană pentru începători copii şi adulţi, cursuri mult mai ieftine decât cele oferite de şcolile de limbi străine. (ofertă susţinută de FABIA- detalii pe mail)
- Cursuri de limbă română pentru străini. Aceste cursuri vor exista în funcţie de numărul de participanţi, minimul necesar fiind 5 persoane.
- Consiliere în alegerea adecvată a unei asigurări medicale sau de bunuri.
- Cursuri de bucătărie şi nutriţie elveţiană. Curs ce completează programa şcolară oferită de departamentul Prevenţie al cantonului Luzern.
- Cursuri de gastronomie românească prezentate în forma unor seri petrecute împreună, iniţiatoarea fiind Preşedinta clubului helveto-român doamna Elena Drăghicescu. După modelul oferit prima dată de dânsa urmând ca şi alţi membri, prin rocadă, să ofere astfel de seri în care vom găti împreună delicatese româneşti. O ocazie de-a ne cunoaşte mai bine şi de a  "profita" de micile secrete ale bucătăriei româneşti.

Lista susţinerii propuse de Clubul helveto-român rămâne deschisă. Toţi membrii vechi şi noi sunt invitaţi să acorde sprijin activ în realizarea acestei iniţiative. Acest proiect completează în limba română  proiectele de integrare oferite de cantonul Luzern. Fiecare canton beneficiază de sustinere federală în procesul de integrare al străinilor stabiliţi în Elveţia.

O promovare activă a ţării de origine, în cazul nostru a României, începe cu o susţinere activă a ceţăţenilor români trecuţi deja  prin procesul de eliberare a unui permis de şedere elveţian!

Persoană responsabilă de realizarea acestui proiect, alături de Comitetul director al CHRL, este Giorgia Seeholzer.

Giorgia Seeholzer,

Lucerna