În prezența poliției, act gangsteresc în centrul Bucureştiului

În noaptea dinspre duminică 18 spre luni 19 iulie, sediul Editurii Curtea Veche din București, situat pe strada Arh. Ion Mincu nr 11, sector 1, a fost ținta unui atac gangsteresc efectuat de o bandă de interlopi tocmiți de o firmă de pază. Aceasta, la rândul ei, a fost angajată de un cetățean german, dl Alexandru Shalli (Shally potrivit altei ortografii) în scopul de a-şi face singur dreptate. Procesul intentat de dl Shalli pentru recuperarea imobilului în care funcţiona editura, naţionalizat de autzorităţile comuniste, nu produsese încă o sentinţă definitivă şi irevocabilă. Chiar dacă ar fi fost aşa, ea n-ar fi putut aplicată astfel. Legea interzice asemenea acţiuni chiar şi în cazul în care chiriașii sa-r fi opus evacuării, situaţie în care doar executorii  judecătorești sunt autorizaţi să elibereze imobilul. Potrivit presei, abuzul a avut binecuvântarea mafiei imobiliare din Capitală.

Câteva precizări. La o mică oră a dimineții, sediul editurii a fost spart, uşile şi fersestrele au fost blocate cu lanțuri și lacăte și toate bunurile editurii, în primul rând calculatoarele, sechestrate, intrarea și ieșirea din sediul editurii fiind astfel interzise proprietarului ei şi angajaţilor săi. După câteva zile, totul a fost încărcat într-o camionetă şi transportată nu se ştie unde. Ştirea fost publicată într-un ziar bucureştean. Tot din presâ aflăm că atacul gangsteresc a avut loc sub ochii poliției, probabil la curent cu ceea ce avea să se întâmple. Cercetările au început abia la solicitările editurii. Cercetările și nu intervenția, aceasta, potrivit purtătorului de cuvânt al poliţiei, justificându-se legal doar la solicitarea proprietarului. După câte am aflat din presă, acesta, la ora abuzului, era încă Primăria sectorului 1 şi nu dl Shalli. De ce Primăria nu a cerut poliţiei să intervină sau să împiedice golirea sediului de calculatoare, arhivă şi mobilier?

Mai amintim că imobilul cu pricina este un monument clasat, deci indemolabil, probabil tot atât de indemolabil ca toate celelalte deja demolate într-o noapte. Situat între Şosea şi Piaţa 1 Mai, (fost Domeniilor), este, probabil, în colimatorul promotorilor imobiliari.

Potrivit ziarelor, domiciliul declarat al dlui Shalli, înscris în actul său de identitate, era tocmai adresa editurii, chiriașă aici de zece ani buni cu contract de închiriere în regulă, semnat cu Primăria sectorului. (De incongruenţa coabitării unei edituri cu pretendentul la proprietatea sediului acesteia, în interiorul ei, nu a pomenit încă nimeni).

Editura Curtea Veche este a patra dintre editurile românești. Se știe însă că și în România industria cărții este în suferință și, desigur, criza nu a dres nimic. Astfel, orice zi nelucrată, orice încălcare a planingului editorial, orice nerespectare a termenelor, a contractelor cu imprimeriile și sigur alte urmări pot, în scurtă vreme, transforma pe angajații acesteia în șomeri. Firește falimentul unei edituri depășește acest nivel de analiză, sărăcirea peisajului editorial fiind greu măsurabilă.

Mult mai grave vor fi însă implicațiile aflându-se dincolo de destinul câtorva oameni sau al unei mici întreprinderi. Este vorba de credibilitatea externă a României ca democrație, ca stat de drept, ca țară europeană. Astfel de abuzuri, dar mai ales grija cu care sunt protejaţi borfaşii care l-au comis au mai dat o lovitură imaginii a României, atât de dragă birocraţilor de la Bucureşti.

Înainte de a fi prea târziu, este imperativ necesar ca autorităţile de la Bucureşti să facă tot ce trebuie pentru ca abuzului din str. Arh. Ion Mincu să i se pună capăt cât mai repede. Nu-i niciodată prea târziu pentru a repara o nedreptate.

Rugăm pe cei care vor citi acest text, sensibili la astfel de nedreptăţi şi pentru care  imaginea României nu este o simplă lozincă, să facă, la rândul lor, ceea ce pot şi cred că ar fi util pentru ca autorităţile române să pună capăt acestui sordid abuz, astfel ca editura Curtea Veche să-şi poată relua activitatea cât mai grabnic. Cred că difuzarea cât mai largă a acestui text ar fi un bun început.

Ştefan Racovitză, Geneva,

31 iulie 2010