Proiectul de integrare "Neuchâtel-oraş intercultural"

La începutul anului 2008, mai exact în data de 10 ianuarie, Direcţia Generală de Educaţie şi Cultură a Consiliului Europei (a nu se confunda cu Consiliul European care este una dintre cele trei instituţii de bază ale Uniunii Europene), publica în mod oficial conţinutul programului-proiect “Oraşe interculturale: modele de guvernare şi politici de integrare pentru comunităţile diversificate” conceput şi organizat în parteneriat cu Comisia Europeană. Această iniţiativă nu era altceva decât răspunsul concret la fenomenul masiv al migraţiei din ce în ce mai prezent în societatea multiculturală actuală.  

 

Lansarea oficială a programului va avea loc însă câteva luni mai târziu, la Liverpool, în intervalul 1-3 mai 2008.

 

Durata programului, conceput în mai multe etape, se întindea pe tot parcursul anului 2008, dar a continuat şi în decursul anului 2009.

 

Pentru participarea la acest program au fost selecţionate iniţial 11 oraşe din 11 ţări diferite, deşi au fost înregistrate numeroase candidaturi reprezentînd toate cele 47 de tări câte numără la ora actuală Consiliul Europei. Ulterior numărul acestora a crescut la 12.

 

Criteriul major luat în considerare pentru acceptarea candidaturii era existenţa unei tradiţii oficial recunoscute în domeniul integrării, modul în care este acceptată şi asimilată diversitatea etnică şi culturală într-o regiune. Cu alte cuvinte accentul s-a pus mai ales pe toleranţa şi frecvenţa redusă a diverselor forme de discriminare din partea autohtonilor faţă de populaţia străină, dar şi pe iniţiativele autorităţilor în domeniu. 

 

Printre cele 12 oraşe participante, devenite oraşe pilot în conceperea, dezvoltarea şi aplicarea unor noi politici şi strategii de integrare, se regăseşte şi Neuchâtelul. Considerat de mult timp un adevărat model din punct de vedere al modului în care sunt acceptaţi şi integraţi străinii aflaţi în situţie legală, Neuchâtelul este pentru organizatorii programului un exemplu demn de urmat.

 

Celelalte oraşe cuprinse în program sunt: Oslo/Norvegia, Tilburg/Olanda, Lublin/Polonia, Lyon/Franţa, Reggio Emilia/Italia, Izhevsk/Rusia, Melitopol/Ucraina, Patras/Grecia, Subotica/Serbia, Berlin Neukölln/Germania şi, mai târziu, Greenwich/Marea Britanie. Toate aceste oraşe au în comun existenţa unui număr foarte mare de străini în rândul populaţiei locale, al unui număr foarte ridicat de naţionalităţi şi etnii, dar şi al voinţei de-a reglementa cât mai just situaţia noilor veniţi.

 

Prezentăm mai jos câteva dintre motivele care au impus fără drept de apel candidatura oraşului elveţian în cadrul acestui program.

 

Mai întâi, cantonul Neuchâtel este prima regiune din Europa care a acordat drept de vot străinilor la alegerile locale, doar după un an de rezidenţă legală, încă din anul 1849. Această particularitate este cu atât mai importantă din punct de vedere istoric, dar nu numai, dacă luăm în considerare faptul că următoarea ţară sau regiune a fi acordat un astfel de drept este Irlanda în anul 1963, aşadar la mai bine de un secol distanţă. Mai mlte tări au urmat după aceea la intervale destul de scurte, dar condiţionând acest drept de o perioadă de rezidenţă minimă care variază de la caz la caz între 3 şi 10 ani. În context helvetic se impune să subliniem că doar câteva din cele 26 de cantoane existente au acceptat acordarea acestui drept, celelalte refuzând şi la ora actuală orice deschidere în acest sens.

 

Al doilea aspect care merită a fi subliniat ţine de diversitatea popolaţiei cantonului Neuchâtel. Statisticile efectuate la sfârşitul anului 2006, pe baza datelor oferite de Registrul Central al Străinilor, arată că din 169 022 rezidenţi permanenţi, 38.843 sunt rezidenţi de naţionalitate străină, ceea ce înseamnă aproape 25% din populaţia cantonală. Numărul crescut al străinilor este dublată şi de o diversitate destul de importantă reprezentată de 143 de naţionalităţi. Cu titlu de curiozitate amintim că statisticile vorbesc de 191 de români existenţi la acea dată la Neuchâtel. La ora actuală cifrele anunţate au suferit câteva mici modificări, dar raportul a rămas acelaşi.

 

Marea majoritate a serviciilor administrative ale cantonului Neuchâtel numără în structura lor o proporţie însemnată de străini, în condiţiile în care în alte locuri aceste posturi sunt rezervate doar celor care posedă naţionalitatea acelei regiuni. De asemenea dreptul unui rezident străin de-a fi eligibil la nivelul alegerilor locale funcţionează deja aici de câţiva ani.

 

Autorităţile locale, reprezentate de Comisia de Integrare a Străinilor, au în vedere ca într-un viitor destul de apropriat orice persoană stabilită oficial să beneficieze, independent de naţionalitatea sa, de aceleaşi drepturi şi îndatoriri. Şi când spunem drepturi avem în vedere atât pe cele civice, juridice, sociale, politice, cât şi pe cele de natură economică.

 

Noua Constituţie cantonală din 2002 şi legea cantonală din 1996, prima de acest fel din Elveţia, constituie baza juridică şi operaţională a acestei politici de integrare pe care deja multe oraşe ale lumii, confruntate cu exodul diverselor culturi, şi-au anunţat intenţia de-a adopta-o.

 

Ca o confirmare în plus a vocaţiei cosmopolite proprii acestei regiuni reamintim că la referedumul din 8 februarie 2009, cantonul Neuchâtel a fost al doilea canton, după Vaud, care a votat în majoritate, mai exact cu 69,4, pentru prelungirea acordului de liberă circulaţie al cetăţenilor UE şi extinderea lui cu România şi Bulgaria.

 

Am considerat că o scurtă descriere a acestui program este binevenită cu atât mai mult cu cât în perioada 25-27 noiembrie a acestui an are loc la Neuchâtel o vizită de studiu sau mai bine spus un schimb de experienţă la care participă toţi reprezentanţii oraşelor pilot implicate în program, dar şi înalte oficialităţi ale Consiliului Europei.

 

Pentru cei interesaţi să afle mai multe detalii cu privire le cele spuse mai sus, iată câteva legături utile. Paginile propuse sunt în franceză, dar pot fi consultate şi-n alte limbi.

 

http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/culture/cities/neuchatel_FR.asp

 

http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/culture/cities/neuchatelprofile_fr.pdf

 

http://fr.euronews.net/2009/10/09/neuchatel-ville-interculturelle-un-projet-du-conseil-de-l-europe/

 

http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/culture/cities/neuchpol_fr.pdf

 

http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/culture/cities/default_fr.asp

 

http://www.coe.int/t/dg4/cultureheritage/culture/cities/ProgressReport2008_fr.pdf

 

 

Iuliana Mallart, Neuchâtel