Skip to main content

Redactori pe casa-romanilor.ch

Mi s-a sugerat de curând să scriu despre motivația de a fi redactor pentru casa-romanilor.ch; cred că e un subiect interesant care are din start două aspecte: "munca de voluntariat" și "despre și pentru românii din Elveția", aspecte pe care le detaliez în rândurile ce urmează.

La nivel personal munca de voluntariat e un plus în orice CV; în condițiile în care piața muncii din Elveția e tot mai competitivă, și sub presiunea candidaților din UE (fără bariere legislative sau de limbă, etc), orice punct suplimentar din CV poate fi esențial, indiferent că e vorba de un start de carieră, o reluare a activității sau pur și simplu un alt job. Orice angajator preferă să aleagă un candidat care se implică, dovedește inițiativă și are, în general, o atitudine pozitivă la toate lucrurile noi.

Pe de altă parte societatea elvețiană e foarte implicată în viața asociativă, în activitatea (dar și răspunderea) pentru comunitate. Atâția ani de democrație directă (și de asociații pentru te miri ce) sunt cea mai bună dovadă în acest sens. Ori participarea voluntară la un proiect e o dovadă în plus pentru a demonstra (celorlalți, autorităților, colegilor, vecinilor) integrarea personală. Dacă ai avut de-a face cu procesul de angajare în Elveția știi foarte bine ce importantă e demonstrarea intenției.

"Despre și pentru românii din Elveția" sună puțin provocator. Nu vreau să insist pe ideea că "și eu am fost ajutat(ă) la rândul meu, de ce să nu ajut și eu"; cu siguranță ai auzit (sau poate chiar ai simțit pe propria piele) un șablon: românii nu se ajută între ei. Tu ai posibilitatea de a da un contra-exemplu; faci oricum parte din majoritatea tăcută care ajută atunci când e nevoie, fără prea mult tam tam; ai posibilitatea, în plus, de a ajuta în mod organizat, de a structura informația, de a te adresa unui grup relativ numeros, în continuă creștere.

De ce pe casa-romanilor.ch ? Pentru că înveți lucruri noi și, în același timp, îți dezvolți comunicarea, o parte din acele "soft skills" cerute de o lume modernă și activă. Înveți să redactezi subiecte din diferite zone, înveți detalii tehnice de editare și publicare pe internet, înveți să comunici eficient cu mii de cititori, înveți să te documentezi, înveți chiar documentându-te pentru subiectul pe care-l abordezi, înveți să comunici cu organizatorii de evenimente, cu oamenii de cultură sau cu inițiativă, în principiu cu toata lumea. E o experiență pe care o poți dobândi în puține alte locuri.


În altă ordine de idei: dacă măcar unul din argumentele de mai sus te-a convins, dacă știi un pic de gramatică românească și un pic dintr-una din limbile vorbite aici (totul se învață), te rog scrie-mi.

Putem face mult mai mult și mai eficient, doar împreună.


Mulțumesc.

 

iulia7popescu Thu, 11/11/2010 - 11:38
Comment

Aș fi vrut să spun... De fapt, vreau să spun... Textul ce tocmai l-am parcurs mi se pare foarte încurajator.  Simpatic să te gândești la o îmbinare a ceea ce societatea elvețiană ne aportă și a ceea ce cultura noastră românească ar fii trebuit să ne înzestreze.  Mulțumesc!  Iulia Popescu Avenue Industrielle 5, I 233 1227 Carouge GE +41 78 899 72 78 iulia_popescu@hotmail.com

Giorgia Sun, 11/14/2010 - 23:32

In reply to by iulia7popescu

Comment

Primul contact cu voluntariatul elvetian l-am avut la 16 ani cand am preluat organizarea si pregatirea antrenamentelor grupei mai mici de sportivi (atletism). Urmatoarele activitati, au fost in domeniul social, respectiv implicarea pentru Caritas  in cadrul unei grupe crestine de sprijinire a strainilor care au cerut azil politic in Elvetia. Dupa casatorie, dupa primirea sederii definitive, datorita nasterii, activitatea profesionala a fost intrerupta. Totusi domeniile activitatilor mele necesitau up-date continu, asa incat, am acceptat implicarea cu regularitate in diverese activitati tangente domeniului meu profesional plecand de la ideea: decat sa astept pana voi putea relua lucru cu plata - riscand sa nu mai fiu la curent cu cerintele actuale in domeniul meu- prefer sa continui activitatea in sistem de voluntariat, insa, cunostiintele si specialiazarea sa-mi fie asigurate. Aceasta implicare nu a ramas fara rezultat. Ea a fost inregistrata oficial in "evidenta" activitatiilor mele ( sozial Urkunde ). Acest document, este stampilat si vizat de primaria localitatii unde locuiesc. El imi foloseste ca act de referinta mai mult decat important cand depun un CV. Experienta acumulata in decurs a 10 ani este la fel de acceptata indiferent ca a fost efectuata voluntar sau cu remuneratie. Prima intrebare care ti se pune intr-un interviu pentru un post este: aveti experienta in domeniu ? Raspunsul poate fi DA indiferent de forma in care a fost "executata", "acumulata" acea experienta.Sistemul MILIZ al Elvetiei nu are nimic de-a face cu militia cunoscuta in tarile est-europene, fost comuniste. Acest sistem numit MILIZ este voluntariatul care...sustine, politica, armata (pompierii etc ), sistemul judecatoresc. Acest sistem poate fi descris in amanunt, insa, pe scurt: -"daca am o pregatire intr-un  domeniu care poate fi util aproapelui meu...sunt de acord sa contribui la dezvoltarea sistemului social in care traiesc, contribuind in mod voluntar." Chiar daca unii dintre noi nu doresc a se implica in activitati pentru si cu romani din dorinta de a evita contactul cu acestia totusi, de identitate, nu scapa nimeni. Indiferent cum te numesti, cel putin ca femeie, dupa o casatorie, radacinile raman aceleasi: romanesti. Nu ar fi prima data cand implicarea mea este mai apreciata de elvetieni decat de romani; ei (elvetieni) stiu uneori sa aprecieze la adevarata valoare disponilbilitatea unui strain de a-si lua din timpul sau liber pentru a informa, sustine sau organiza activitati. Tocmai pentru ca unul din pilonii societatii lor este....voluntariatul. Deci Iulia felicitari ca ai inteles care este  cheia succesului in Elvetia :)