This article is available in English as well.

Am cunoscut-o pe Cristina acum doi ani, aflată pe atunci în plină explorare a mediului antreprenoriatului, pe rampa abruptă a curbei de învățare, în postura de mămică ai cărei copii făceau primii pași.  Ne vorbea despre cum ideea nu e cea care te duce departe, ci perseverența și deschiderea față de nou. Între timp, nimic nu-i nou și totuși noi îs toate: Cristina îmbină în prezent cu succes activitatea de antreprenor și cea didactică și viața de familie.

Casa-Romanilor.ch.: We Are Play Lab este proiectul tău actual ca antreprenor: o comunitate de design în inovație, menită să accelereze schimbările în educație. Ce presupune asta, pe înțelesul tuturor?

Cristina Riesen: Ideea de la care a pornit totul e simplă: a învăța înseamnă în secolul 21 a acumula mai mult decât cunoștințe brute. Poți face față unui viitor nesigur doar cu anumite trăsături de caracter (curiozitate, curaj, leadership ș.a.)  și de aptitudini (creativitate, comunicare, colaborare, gândire critică). Încercăm să găsim soluții inovatoare pentru a integra o astfel de educație care nu se bazează pe o curiculă în comunități din întreaga lume, să minimizăm costurile unor astfel de intervenții, să accelerăm integrarea acestui tip de educație în viața de zi cu zi. A rămâne impasibil duce la frustrare. Există însă soluții cercetate și deja analizate care pot fi optimizate și implementate.

[...] mi-am dorit startul ăsta, o ieșire completă din zona de comfort.

C.R.:  Crezi astfel că educația are loc și dincolo de pereții școlii.

Cristina: Exact. Copiii petrec mult mai mult timp în afara orelor de curs, cu familia, în comunitate, la locurile de joacă. Cu atenție la ce le transmit orașele copiilor, la ce se întâmplă în locurile de joacă putem găsi soluții, putem aduce oportunitatea la o educație altfel tuturor.  Am realizat acest fapt alături de copiii mei, discutând cu cercetători din EdTech, având contact cu alte femei și mame cu background în tehnologie și științe naturale, așa a apărut ideea Fundației. Deși la momentul respectiv aveam o poziție ”comfortabilă” în Evernote ca General Manager Europe, Middle East and Africa și eram extreme de pasionată de munca mea, mi-am dorit startul ăsta, o ieșire completă din zona de comfort.

C.R.: Un astfel de proiect presupune cunoștințe din diferite domenii. Ai o echipă extrem de diversă, dincolo de vârste și naționalități: sunt oameni cu expertiză în inovație, digitalizare, inteligență artificială, dar și persoane cu know-how în științele educației și științe sociale. Cum au ajuns în echipă? Ce vă ține alături?

Cristina: Creșterea a fost pur organică, pe oamenii din nucleul Fundației i-am cunoscut de-a lungul timpului, alăturarea a venit natural: ne unește aceeași viziune și dorința de a face ceva dincolo de un scop comercial. Pot spune că eu sunt antreprenorul în echipă, ceilalți membri având expertiză în știința educației, designul procesului de învățare sau experință în calitate de community builders.

C.R.: Cum arată o astfel de soluție de educație inovativă?

Cristina: Unul dintre proiectele noastre este Parkopolis, adresat copiilor de 3-6 și respectiv 7-12 ani. Cuprinde activități axate pe modele, abilități numerice și spațiale, încurajând gândirea computațională, colaborarea, creativitatea și colaborarea.  De exemplu, copilul exersează concepte matematice dificile precum fracțiile cu ajutorul unor zaruri reinvente, care îi determină să se mute din spațiul 5 în spațiul 81/4. Tot așa, un joc de șotron special creat provoacă raționamentul logic îmbinând funcțiile executive cu abilitățile de atenție, memorie și flexibilitate. În august am avut proiectul pilot în decursul a 10 tabere pentru robotică, programare și antreprenoriat la Politehnica din Lausanne, la Innovation Park Dübendorf și la Școala Loreto School în Zug.

Prof. Dr. Kathy Hirsch Pasek, care a inițiat acest proiect, coordonează în prezent implementarea Parkopolis în Statele Unite. De abia am început și deja vedem cât de important este ca soluția să fie adaptată.

Nu poți veni cu soluții predeterminate, nimeni nu le va adopta.

C.R.: Nu există soluții magice, universal valabile?

Cristina (râzând): Nu. Totul crește prin feedbackul comunității. Nu poți veni cu soluții predeterminate, nimeni nu le va adopta. Astfel de proiecte se dezvoltă printr-un permanent aport de ambele părți: comunitatea propune ceva, noi venim cu soluții de a optimiza, de a reduce costurile, iar pe măsură ce apar alte obstacole sau doleanțe, adaptăm.

C.R.: În paralel activezi și în lumea academică, fiind activă în departamentul de dezvoltare strategică a ETH. Ce presupune asta?

Cristina: Activitatea mea în această echipă este la început. Structura este nou înființată, abia acuma conturăm obiective și posibile soluții. Cert este că o astfel de universitate percepută ca elitistă poate forma un mediu care să favorizeze networkingul și creativitatea, poate și trebuie să fie o pepinieră în ceea ce privește antreprenoriatul.

Mentorul învață la fel de multe de la cel pe care îl mentorează.

C.R.: Ești mentor în Kickstart Accelerator pentru tinerii antreprenori și profesor la Stride, o autointitulată “ne”școală, un program pentru leadership în antreprenoriat. Practic, mai ai câțiva “copii” alături. Când ajunge învățăcelul să devină învățător? Cum experimentezi acest mediu?

Cristina: Mentorul învață la fel de multe de la cel pe care îl mentorează. Este o relație în care se dă și se primește de ambele părți. Pentru mine postura asta vine natural: am învățat multe când lucram în start-up, când experimentam medii precum Sillicon Valley și percep ca de la sine înțeles să dau ceva înapoi. Mulți pornesc pe drumul antreprenoriatului cu o viziune romantizată: ești flexibil, muți munții din loc, crezi în ideile tale. Și pe măsură ce avansezi, realizezi că asta nu este pentru oricine, că ai nevoie de un mental de fier. Uneori poate face o diferență enormă să primești un sfat de la cineva care a fost în situația ta. Un sfat, pentru că nici aici soluțiile nu sunt universale.

C.R.: Ai o poveste specială ca mentor?

Cristina: Chiar anul ăsta am devenit mentor pentru EdTech în Kickstart Accelerator. Anul trecut fusesem în branșa de Future & Emerging Technologies (n.r. întrucât comunitatea este structurată pe mai multe direcții, printre care: Healthcare, FinTech, Smart Cities). Am avut de mentorat un start-up din Barcelona: U-SMART TOYS. Ei se ocupă de designul și producerea de locuri de joacă interactive, care reacționează la atingerile copiilor. Am găsit în echipa lor prieteni adevărați, pe care îi simt aproape pentru că împărtășim viziunea de a schimba lumea. Colaborarea asta a fost cireașa de pe tort, îmi crează o satisfacție personală fantastică.

C.R.: Un cuvânt de închiere?

Cristina: Există oameni extraordinari în toate țările și în toate straturile sociale, nu e vorba de titluri, de diplome, de referințe. Avem de învățat în cele mai neașteptate locuri dacă suntem deschiși.

Interviu realizat de Livia Bălăcescu, 

Zürich, Noiembrie 2017