Regele a murit ! Trăiască Regele ! sau Eu nu fac politică !

Nu suntem toți descendenți ai lui Bălcescu, Negruzzi sau alți mari revolutionari ai neamului…

Un bun procentaj din populația alegătoare îl constituie ȚĂRANUL.

Da, ăla… badea Ghio de la țară – acolo unde obișnuiam să ne petrecem vacanțele de vară când eram mici. Acolo, unde nu conta că azi nu dau Mihaela la TV, sau că am ratat Cireșarii… fiindcă acolo erau atâtea de făcut…altele, mult mai bune decât uitatul la desene….

Revenind, bine ancorați în sinergia faptelor….

Badea Ghio ăsta… ASTĂZI face cam așa… se trezește pe la ora 4 dimineața… dă de mâncare la vite….și alte orătănii… mănâncă câta și apoi mere la câmp. Dacă îl are… Și îl are. E tot ăla pe care îl lucra la CAP, pe vremea împușcatului. Acum e al lui, că a fost un domn la putere care l-a împuternicit să îl cumpere… Ăsta e un lucru bun pentru Ghio… deci mere la câmp unde lucrează până seara. Vine acasă, mai dă o tură de mâncare la vite și alte urlătoare, înfulecă și el și… se pune la TV (da, are Ghio si TV !), să vadă ce mai zic domnii ăi mari… că e înainte de alegeri.

Și ce vede badea Ghio ? Pe X   - care îi promite mare cu sarea : că îi dau tractoare, că îi dau bani pentru semințe, că îi măresc pensia aia de rahat pe care o are de la CAP, că îi scad prețul la pită și lapte…și câte în lună și în stele…

Păi și oare ce-o face badea Ghio, duminică dimineața - după ce-o mere la Biserică ? S-o duce a vota, la Primărie ! ? Și pe cine votează badea Ghio ? Păi pe X, de i-a promis aia și aia. Că badea Ghio, deși-i de-o vârsta cu muntele din sat, mai are speranță !!!!

Nu e logic, oameni buni ? Sunt oameni pe care NU cartea i-a ținut în viață, ci pământul. Oameni care nu se pricep la jocuri politice ci doar la arat. Și oamenii ăștia sunt manipulați într-un mod josnic. Ei, de fapt, sunt niște copii (mari) cărora li se promit dulciuri și cadouri…daca fac frumos. Și ei fac frumos… și promițătorii ajung unde vor ei după care le spun copiilor mari : Na, acuma, du-te la tine în cameră și lucrează !

Ceea ce vreau să spun de fapt este asta :

Oamenii simpli nu au știut niciodată cum se joacă bridge în high society. Pentru ei, domnii cu carte au fost « oameni de cuvânt » și au mușcat-o de fiecare dată…

Și tot de fiecare dată speră că data viitoare va fi altfel, va fi mai bine… Și cu asta rămân : cu speranța pe lângă…frica pentru ziua de mâine, frica de boală, de moarte și de ce-or pune pe masă între timp…

Evident, eu nu fac politică iar aceste rânduri sunt pure fantezii … elucubrate în weekend !