Ceremonia de investire a noului Președinte al României mi-a stârnit emoții și amintiri. Privind retrospectiv spre alegeri, nu îmi pot stăpâni un fior: E adevărat oare? Au reușit românii să spună ce vor? Am reușit ca la aceste alegeri să le dăm o lecție celor care ne conduc?

 

Vom vedea probabil la alegerile parlamentare...

 

Ce pot spune cu siguranță este că aceste alegeri au dezlănțuit multă pasiune, de toate părțile eșichierului politic, dar mai ales din partea alegătorilor. Românii au reușit să își dea seama că e vremea să schimbe ceva. Și să acționeze fără a mai aștepta ca altcineva să o facă pentru ei...

 

 

Pentru început câteva cifre (cf. Biroului Electoral Central):

 

Tur de scrutin	Votanți în România	Votanți în Diaspora	Votanți în Elveția
I	9,723,232	161,262	1,707
II	11,719,344	379,116	3,758

 

În Elveția s-a putut vota la Geneva și la Berna. Organizarea secțiilor de votare a fost relativ bună  - din fericire, toți cei ajunși la secțiile de votare au putut vota. Este drept că nu ar fi stricat să existe încă o secție de vot la Zurich -  pentru ca românii din partea germană să poată ajunge la vot mai ușor și cu costuri mai mici, dar nu le putem avea chiar pe toate...

 

La primul tur de scrutin, la inițiativa tânărului Valentin Munteanu , un grup de români din Elveția au făcut împreună o vizită “de vot„ la Strassbourg, cu acest prilej întânindu-se unii cu alții făcând legături noi  și bucurându-se de frumusețile orașului.

 

 

La cel de-al doilea tur de scrutin, ștafeta a fost preluată de Giorgia, Roland, Cristina și nu numai... Mobilizarea inițiată de ei și promovată pe casa-romanilor.ch (mulțumim Cosmin!)  și pe Facebook a dat roade... Cei care au reușit să ajungă la vot mai din vreme s-au putut întâlni ulterior într-un restaurant din Berna pentru a discuta ultimele noutăți legate de alegeri și pentru a pune țara la cale... :)

 

 

La al doilea tur de scrutin au ieșit la vot aproape 2 milioane de români mai mult decât în primul tur. Cum s-a întâmplat? Cum anume s-a trezit românul obișnuit din letargie?

 

După un prim tur de scrutin în care mare parte din cei plecați în lume (și care și-au dorit să voteze!) nu au putut vota, s-a sunat mobilizarea generală! Toate canalele de comunicare au fost luate cu asalt și toate mijloacele de comunicare s-au pus în funcțiune pe tema ieșirii la vot. Iar românii au lasat indiferența, scepticismul și indolența la o parte și au ieșit mai întâi în stradă și apoi la vot. Și s-a simțit... 

 

 

Cred că pur și simplu oamenii s-au săturat de tot ceea ce se întâmplă în țară, de hoție, de mârlănie, de lipsa de considerație pentru cetățean și de lipsa unei brume de civilizație din partea celor aflați la cârma țării. Iar cei plecați aiurea în lume sunt în parte cei cărora cuțitul le ajunsese la os; ei știu cel mai bine ... Nu au plecat pentru că nu-și iubeau țara așa cum speculează unii... Nu au plecat pentru că nu-și iubeau familiile, care de cele mai multe ori au rămas acasă - au plecat pentru că în acel moment, propriu fiecăruia, nu mai exista altă soluție...

 

Votul de la ultimul tur de scrutin pentru alegerile prezidențiale  a fost extrem de important pentru toți românii.  Mai ales că, mai mult decât oricând, a fost un vot afectiv...  Schimbarea au produs-o cei care au votat cu inima: cei tineri pentru ca cei mai în vârstă să aibă o bătrânețe mai liniștită, cei în vârstă pentru ca cei tineri să poată munci și să le fie mai bine,  cei aflați peste mări și țări pentru  că își doresc tot ce e mai bun pentru cei de acasă și cei de acasă pentru că își doresc ca cei plecați să aibă unde se întoarce...  

 

Iată mărturia unei tinere românce care locuiește în Elveția:

 

„M-am implicat foarte mult în a-mi convinge prietenii că merită să votăm  [..] Și nu am luptat pentru mine. Eu nu știu dacă o să mă mai intorc în România (n.r. ca mulți alții, de altfel...). Dar au rămas acolo FOARTE multe persoane dragi mie, de care îmi pasă. Cu gândul la ei am luptat din toate forțele și de aceea am pus atâta suflet .“

 

 

 

 Românii din Elveția au luat votul foarte în serios, procentul de prezență la urne în al doilea tur de scrutin situându-se undeva spre 35%. Probabil au fost un pic molipsiți de elvețieni care se prezintă la urne foarte des pentru a aproba sau nu diferite inițiative care se pot transforma în legi. Poate au reușit să înțeleagă aici adevărata importanță a votului, cumva uitată în România. Cert este că, față de cei aproximativ 10% români votanți din totalul celor aflați în Diaspora, procentul  celor care și-au exercitat acest drept în Elveția este semnificativ mai mare.

 

La Geneva au votat mai puțini români decât la Berna. E posibil ca cei care locuiesc mai aproape de granița de sud-est a țării să fi preferat să voteze în Italia, unde au fost mai multe secții de votare până la care distanța de parcurs a fost mai mică. Votul la Geneva a mers mai încet poate și pentru ca au fost mai puține cabine de vot; se pare că la un moment dat cineva chiar se mira cum de au venit mai mulți alegători ca în primul tur - ceea ce nu înseamnă ca toți cei de acolo gândeau la fel. Citez din jurnalul unui alegător : „ deși erau (numai) 4 cabine de vot, 15' cât am stat acolo și mi-am așteptat prietenii care aveau o problemă cu completatul declarației, niciodată nu s-a votat simultan în mai mult de o cabină din 4 disponibile“. Dincolo de părerile personale, fiecare și-a făcut treaba cum a știut mai bine. Și sigur a fost destul de greu să  fii membru în comisia de votare, să stai în prima linie, atâtea ore  fără să te poți mișca prea mult, să suporți  din partea fiecărui om cu care interacționezi privirile întrebătoare: „De ce durează atât de mult? De ce trebuie să așteptăm așa de mult? De ce nu sunt mai multe cabine de vot? De ce nu sunt mai mulți membri în comisie care să facă lucrurile să meargă mai repede? De ce nu s-au organizat mai bine aceste alegeri?“ Și câte și mai câte  „de ce“-uri. Și greu a fost și pentru cei care au așteptat atâtea ore ca să poată vota.

 

 

Cei din comisia de votare de la Berna s-au mișcat mai bine, au avut și mai multe cabine de vot, la al doilea tur chiar mai multe decât in primul tur de scrutin. Alegătorii au venit majoritatea cu declarațiile completate de acasă. Cineva a adus la o întâlnire un teanc de declarații tipărite pentru cei care nu aveau  - la sfârșit rămăsese doar una (probabil cuiva i-a fost rușine să o ia chiar pe ultima...). La coadă,  din loc în loc se afla câte un teanc de declarații în alb pentru ca cei care nu au venit cu ele de acasă să le poată completa înainte de ajunge în Secția consulară. În gradină se instalase un cort unde se afla o masă și câteva scaune - oricine se putea duce acolo să iși completeze declarația. După prânz s-a stat mai mult la coadă - noi am stat ceva mai mult de 3 ore, însă la ora 20:47 nu mai aștepta nimeni afară ca să voteze.

 

 

Din păcate în alte țări lucrurile nu s-au desfașurat la fel de calm și civilizat ca în Elveția. Și nu pentru că oamenii au vrut așa ci pentru că resursele puse la dispoziția comisiilor de votare și numărul secțiilor de vot au fost subdimensionate în raport cu numărul cetățenilor care s-au prezentat să voteze. Din această cauză, în multe localități au existat persoane care au stat la rând câte 8-12 ore și care totuși nu au putut vota. Teribil de frustrant, mai ales că majoritatea veneau de la distanțe apreciabile pentru a putea să își exercite acest drept. Ca să nu vorbim de locuri în care s-au anunțat inițial două secții de vot pentru turul II și s-a putut vota doar la una (Lisabona), de locuri unde ar fi trebuit mărit numărul de secții de vot după ce în primul tur nu au putut vota toți alegătorii (Paris, Londra, Munchen, etc), de locuri în care autoritățile locale au intervenit în forță după ora închiderii urnelor pentru dispersarea doritorilor să voteze ( Torino, Paris). Tuturor acestor alegători nu le-a luat nimeni apărarea și nici nu li s-a asigurat dreptul la vot. Și deocamdată nimeni nu plătește pentru ce li s-a întâmplat. Pe de altă parte, un calcul simplu te pune pe gânduri... Numărul românilor din străinătate bate ușor spre 4 milioane, dacă nu chiar mai mult... De votat au putut vota 379.116 persoane (cf. BEC) în turul II și mulți s-au întors acasă fără să fi putut vota... Cum s-a pregătit statul român pentru ca toți cetățenii săi să poată vota? Sau măcar jumătate dintre ei  - presupunând ca nu toți mai au drept de vot sau nu pot să și-l exercite din condiții subiective?

 

Nici măcar nu pot să nu mă gâdesc la teribila imagine pe care ne-am făcut-o în lume. Pe de o parte avem un stat care nu e capabil să organizeze alegeri în așa fel încât cetățenii săi să poată vota fără probleme. Pe de altă parte, avem cetățeni care vor cu orice preț să își exercite acest drept fundamental iar pentru aceasta sunt în stare să stea ore întregi la rând, chiar să vină de cu seară pentru a vota a doua zi (fapt care a generat expresia „votul cu periuța de dinți“ în presa germană), de la distanțe uriașe uneori, suportând condiții pe care un cetățean din oricare altă țară le-ar considera inacceptabile.

 

Însă datorită tuturor acestor cetățeni, a celor care au ieșit în stradă în România, a celor care și-au dorit și a celor care s-au lăsat convinși să vină la vot, schimbarea a primit o șansă...

 

Schimbarea au determinat-o toți cei care au venit la vot și toți cei care s-au oferit voluntar pentru a fi observatori independenți în secțiile de votare, unii dintre ei  deplasându-se în Romania din țările în care locuiesc doar pentru aceasta. Au lăsat comoditatea la o parte, și-au asumat costurile, care nu au fost tocmai mici, și s-au implicat activ pentru a se asigura de corectitudinea acestor alegeri, pentru a se asigura că cei care doresc să își exercite dreptul la vot nu o fac în zadar. http://casa-romanilor.ch/doi-observatori-elvetieni-la-vot-romanesc-3775

Prezența lor nu a eliminat în totalitate posibilitatea punctuală de fraudare a alegerilor (poveștile lor par de necrezut celor din țările cu experiență mai mare în democrație), însă a potolit sensibil avântul acestora... Majoritatea observatorilor au fost "tineri până în 40 de ani, ceea ce indică un interes neașteptat în procesul electoral al unei generații care este adesea acuzată de apatie politică și de absenteism de la urne", conform Centrului pentru Resurse Civice. 

 

La schimbare au participat și cei care au fost membri în comisiile de votare și au făcut tot ce au putut pentru ca votul să se desfășoare cât mai repede, uneori renunțând la drepturile lor pentru ca ceilalți să și le poata exercita. Și nu a fost ușor... nici pentru cei care au stat ore întregi afară la coadă pentru a vota, indiferent de vreme, nici pentru cei pe care nu-i lăsa inima nici să se ducă la toaletă pentru că ar fi însemnat că mai puține persoane vor putea vota. Nu înseamnă că nu au existat și excepții - persoane din comisiile de vot care încetineau procedurile cu bună știință sau, printre alegători, persoane care nu făceau decât să le facă celorlalți capul calendar referitor la organizarea votării sau la reaua credință a celor din comisii sau la cine știe ce altceva... Spiritele au fost înflăcărate în acele ore, însă sper că acum putem aprecia efortul tuturor pentru a determina schimbarea în niște condiții pe care nu le puteau ușor surmonta. 

 

 „De la Duminica Orbului la Duminica Bunului Samarinean...“  am citit la al doilea tur de scrutin pe pagina de facebook a unei prietene ... atât. Și asta m-a pus pe gânduri... între ele o viață de om...

 

Ana-Maria Chițu, Luzern