Skip to main content

Scrisoarea lui Habarnam

In ultimul timp se pare ca memoria mea incepe sa-mi joace feste. Povestile citite cu ani in urma, in loc sa fie "arhivate" undeva bine, in ordine, in raftul copilariei, pare ca e readus la zi. Adica, traiesc mai mult sau mai putin una sau alta din peripetiile lui Habarnam. Uitasem de el. Dar ... se pare ca el nu de mine ! Citatul de mai jos, nu se diferentiaza cu prea mult de experientele mele din ultimul timp, de aceea le reproduc:

 

 

"...Habarnam dansa cu Ochi-albaştri. De fapt e doar un fel de a spune că Habarnam dansa. În realitate dansa numai Ochi-albaştri, în timp ce Habarnam ţopăia asemenea unui ţap, o călca pe picioare pe Ochi-albaştri şi-i lovea cu coatele pe ceilalţi.

În cele din urmă Ochi-albaştri spuse:

— Hai să stăm jos, mai bine. Se aşezară amândoi pe bancă.

— Ştii, mărturisi Habarnam, eu nu ştiu deloc să dansez.

— E bine că recunoşti singur asta, îi răspunse Ochi-albaştri. Altul în locul dumitale ar fi înşirat verzi şi uscate, că-l dor mâinile şi picioarele, pe când dumneata ai spus cinstit că nu ştii. Văd că pot să fiu prietenă cu dumneata.

— Bineînţeles că poţi, fu de acord Habarnam.

— Mie îmi place să fiu prietenă cu prichindeii, spuse Ochi-albaştri. Nu agreez prichinduţele pentru că se laudă cu frumuseţea lor şi-şi pierd timpul în faţa oglinzii.

— Sunt şi prichindei cărora le place să se tot privească în oglindă, răspunse Habarnam.

— Dar dumneata cred că nu eşti din ăştia, Habarnam, nu? Nu-i aşa că nu eşti din ăştia?

img5

— Nu, eu nu sunt din ăştia, răspunse Habarnam. Spusese o minciună, în realitate se învârtea şi el destul de des în fata oglinzii, admirându-se. Ca de altminteri oricare alt prichindel.

— Sunt tare bucuroasă că nu eşti din ăştia, spuse Ochi-albaştri. O să fim prieteni amândoi. Vreau să-ţi fac o propunere nemaipomenită. Hai să ne scriem unul altuia ... scrisori. Întâi o să-mi scrii dumneata o scrisoare şi după aceea o să-ţi scriu eu.

"Na-ţi-o bună!" gândi Habarnam care nu cunoştea decât literele de tipar şi se ruşina grozav de neştiinţa sa.

— Ce nevoie avem de scrisori? mormăi el descumpănit. Doar locuim aproape. Putem să stăm de vorbă şi fără scrisori.

— Ah, ce nesuferit eşti, Habarnam! Nu vrei să faci nimic pentru mine. Doar e atât de interesant să primeşti o scrisoare!

— Ei, bine, fu de acord Habarnam. O să-ţi scriu o scrisoare...."

(citatul este preluat din: Aventurile lui Habarnam" scrisă de autorul rus Nikolai Nosov.)

 

Nu mai tin minte daca in Aventurile lui Habarnam pana la urma apare o scrisoare....poate ca da, poate ca nu. Eu insa am avut surpriza sa gasesc de curand in cutia postala o epistola semnata: HABARNAM !

 

" Draguta mea cu ochii verzi, dupe cum sti eu de gramatica nu m-am tinut. Ma plictisei la scoli si fugii mereu de ea ca al cornatul de tamaie. As vrea sa-ti spun atatea, dar literele se-ncalcesc, ba la stanga ba la dreapta, habar n-am pe care rand sa le protapesc. Ma tot intreb cum sa te fac sa ma-ntelegi, dar stiu ca tu nu bagi in seama greselile ce insotesc aceste ganduri, scrise.

Doresc sa-ti spun, ca ma simt altul langa tine. Ma simt mai mare mai frumos mai bun. Ma simt destept ma simt util, ma simt ca si cum as fi o parte din tine. Citeam recent o carte complicata, n-am priceput prea mult, decat, ca sufletele ce se aseamana se cauta si nu au liniste pana ce nu se gasesc. HIHIHI, e tare gluma nu ?? stiu ca tu razi, nu crezi in cautari infinite, ehhhh, draguta mea cu ochii vezi, eu cred ! Ca tu accepti sau nu : eu cred !  Si tot acolo scria al ce-si spune autor: tu poti fugi de el, dar nu si el de tine !! Sincer, eu nu pricepui nimic ! Ma macinam si rascoleam, ce-o vrea sa spuna ce-l ce-si zice autor: eu pot fugi de el dar nu si el de mine....! Uitasem de carte, de autor si de fraza lui, trecuse timpul si brusc ochii tai imi aminteau de serile alaturi de tine (chiar daca doar in imaginatia mea) vocea ta, zambetul si trupul tau, ma chinuiau si ma -ntrebam: de ce-i destinul atat de rau, si te trimite pe tine intr-un colt de lume, pe mine-n altul. Incerc sa uit incerc sa-mi ocup timpul, dar verdele din ochii tai ma urmareste orisiunde.

Acum pricep ce-a vrut sa spuna acel ce-si zice autor: DESTINUL ! este cel de care poti sa fugi ; dar el alearga si te prinde ...! " HABARNAM.

 

Acum, cititnd aceasta mica epistola, sunt constienta ca nu-mi este adresata mie, dar cum s-o expediez in lumea prichindeilor ?!  Ochi -albastri asteapta....si-mi pare rau ca nu-i pot spune :

"Tu poti sa fugi de el, dar nu si el de tine ! - Mesaj de la Habarnam...

 

 

K.S  Luzern