Vă mai amintiți expoziția comercială OGA de la Lagnau, din vara aceasta, la care invitată de onoare a fost România? Mi se făcuse dor de țară, ca dealtfel multora dintre voi, așa că am vizitat și eu expoziția... Acolo am cunoscut o tânără plină de energie,  îmbrăcată într-un frumos costum național românesc. Mai târziu am zărit-o aplecată asupra unui mini-șevalet: picta pe sticlă o icoană a Maicii Domnului cu Pruncul. 

 

 

Foto: Maica Domnului cu Pruncul Iisus

 

Luna trecută am rugat-o să ne împărtășească câte ceva despre ea și despre meșteșugul ei. 

 

Unde și cum a început povestea Mirelei Moldor...

 

M-am născut în Avrig în 6 august 1978 la Maternitatea din Palatul Brukenthal din Avrig – la vremea aceea aveam maternitate în Avrig. În ziua de 6 august sărbătorim Schimbarea la Față a Domnului și mult mai târziu am descoperit însemnătatea acestei sărbători legată de arta picturii icoanelor. Tradiţia spune că, în vechime, atunci când un pictor începător era testat de către un maestru iconar, el era pus să picteze icoana Schimbării la Faţă a Domnului. A reprezenta chipul Fiului lui Dumnezeu în momentul Schimbării la Faţă este mai mult decât talentul de a picta chipuri; este aptitudinea sufletească de a simţi şi reprezenta Lumina.

Povestea mea ca pictoriță de icoane a început în copilărie, pe când mergeam la biserică împreună cu sora mea; bunica noastră, care era mai bisericoasă, ținea cu tot dinadinsul să ne ducă în fiecare dimineață la biserică. Nu eram foarte încântată de asta, însă mi-a fost de învățătură. Am crescut frumos și armonios, cu iubire în suflet față de cele sfinte și cu respect pentru tradiție și pentru spiritualitatea românească. În biserică am cunoscut frumusețea cântecelor și a ritualului bisericesc și în special pe Pr. Radu Constantinescu. Părintele era foarte apropiat de comunitate și avea un discurs impresionant. Predicile lui, în special cele de sâmbătă seara – "orele de religie" la care mergeam împreună cu copiii de pe stradă – reușeau câteodată să ne stârnească lacrimi de bucurie. Cred că da, de atunci a început povestea mea ...:).

 

 Ce te-a îndemnat să te apuci de pictat icoane pe sticlă?

 

A fost un gând răzleț la început – dar, când au venit primele comenzi de icoane pe sticlă, mi-am spus că aș vrea să văd mai des bucuria din ochii celor care le privesc când le primesc cadou . Mi-a plăcut ideea de “cadou - icoană pe sticlă” și eram entuziasmată la gândul că cel care are nume de sfânt poate primi în dar o icoană care întruchipează sfântul al cărui nume îl poartă . Mai apoi am descoperit că icoanele mele aduc bucurie. 

Adevăratul motiv a fost însă iubirea pentru icoana tradițională și tehnica veche de pictură pe sticlă – în dorința mea de a nu lăsa să dispară această artă căutam modele vechi, le copiam și mai apoi le reproduceam. Acum am o colecție impresionantă de cărți și imagini cu și despre icoana pe sticlă din Transilvania și despre tehnicile folosite de iconari în trecut.

 

Care a fost prima icoană pictată de tine?

 

Prima mea icoană a fost o „Fecioara Maria cu pruncul Iisus“. Am pictat această icoană la Clubul Elevilor din Avrig împreună cu Pușa Vintilă, căreia îi mulțumesc de fiecare dată pentru că m-a învățat foarte bine ceea ce ea știa despre această tehnică. Din păcate nu mai știu cui am dăruit-o și nu am nici o amintire despre ea, nu știu unde este. Mi-ar fi plăcut să o mai am. 

 

Cum  te pregătești înainte de a picta o icoană?

 

În mod normal, înainte de a picta o icoană este nevoie de post și rugăciune – nu reușesc întotdeauna să le fac atât cât îmi doresc, însă încerc să postesc cât de mult pot. De obicei încep cu o rugăciune – există una specială pentru pictorii de icoane. Nu pictez dacă sunt supărată sau agitată și nici în gălăgie . Pictez la lumina zilei și foarte rar la lumină artificială. În timp ce pictez ascult muzică psaltică, de obicei acatisul sfântului pe care îl pictez, ascult radio Trinitas ori las televizorul pe Tv Trinitas pentru că au emisiuni interesante. Câteodată, în timp ce pictez, mai ascult cărți audio. Îmi petrec foarte mult timp la masa de pictură, așa că încerc să recuperez lipsa timpului pentru citit cu cărțile audio.

 

 

Foto: Sfânta Cuvioasă Parascheva

 

5. Cum alegi icoanele pe care le pictezi?

 

Eu prefer să pictez pe sticlă icoana tradițională; când pregătesc o expoziție vreau să fie autentic executată și caut modele de icoane vechi, mai rar întâlnite — depinde de tema expoziției. Dar pentru că cei care îmi comandă vor „sfinți frumoși” pictez și la comandă, cu ceea ce îmi trimite clientul sau îi propun eu o icoană bizantină ortodoxă. Am avut și cereri de icoane catolice pictate pe sticlă așa că a trebuit să găsesc imagini cu icoane catolice. 

 

 

Foto: Plângerea Maicii Domnului cu chindeu

 

Ce este pentru tine icoana?

 

Pentru mine icoana este un extraordinar dar de la Dumnezeu și prin prisma faptului că mi s-a permis să o pictez dar și pentru că El ne-a dăruit acest „instrument”, „telefon”, această „linie directă” cu divinitatea. Este obiectul care înfrumusețează o cameră și din punct de vedere estetic și care, așezat la loc de cinste, pune în lumină misterul infinit al satului românesc, pentru a fi contemplat.

 

 Când ne-am întâlnit, mi-ai povestit despre un atelier la care participi, la Mânăstirea Sâmbăta de Sus.

Ne poți oferi câteva detalii?

 

Este vorba de Forumul ecumenic de la Sâmbăta de Sus numit „Tinerețe și Speranță”. Acesta are loc în fiecare an, în ultima săptămână din luna iulie, și este organizat de Asociația Ortodoxă pentru o Lume Nouă. În cadrul taberei țin atelierul în două zile din acea săptămână – aici tinerii, cu vârste cuprinse între 18 și 30 de ani, învață să picteze icoane pe sticlă. 

Atelierele mele de icoane pe sticlă se adresează și adulților și copiilor – pentru adulți organizez ateliere cam o dată la două luni însă cu copiii lucrez mult mai des. Am încheiat parteneriate cu biblioteca din Avrig și Muzeul Avrig unde, împreună cu prietena mea Maria Grancea, care este bibliotecar, organizăm ateliere de pictat icoane pe sticlă. Acolo într-un  spațiu generos, am câteodată și 15 copii la un atelier. Mai colaborez cu Muzeul Astra Sibiu, unde țin ateliere de icoane pe sticlă în „Săptămâna altfel” iar anul acesta am avut chiar un proiect de atelier de pictat icoane pentru adulți organizat împreună cu un cabinet de psihologie, proiect care a fost un succes.

 

 Am văzut că participi la multe evenimente în afara țării. Ce spun românii de pe acolo cărora le aduci în dar un strop de Românie?

 

Am ieșit mai puțin din țară cu icoana pe sticlă, însă, atunci când am făcut-o, am purtat cu mândrie portul avrigenesc. Românii aflați afară sunt foarte bucuroși la vederea costumului popular, a obiectelor țesute și a icoanelor pe sticlă. Este mai evidentă iubirea de tradiție și glie la cei plecați din țară... din cauza dorului poate… Și noi cei care am rămas în țară avem iubire de tradiție dar, pentru că suntem aici tot timpul, ne permitem luxul de a trece aproape indiferenți în drumul nostru pe lângă aceste valori. 

Nu știu dacă este bine dar eu mă hrănesc cu entuziasmul românilor plecați din țară cu care mă întâlnesc în străinătate, tocmai pentru că în Romania nu întâlnești la tot pasul oameni atât de entuziaști la vederea costumului popular, atât de emoționați. Sunt foarte mândri românii cu care mă întâlnesc – sunt mândri de portul popular și mă felicită că îl port și întreabă din ce zonă sunt și unde stau, sunt foarte prietenoși. Nu știu de ce se spune că românii nu sunt uniți în afara țării pentru că eu nu am simțit așa. 

 

Ce reprezintă succesul pentru tine? Expozițiile, vânzările sau altceva?

 

Nu am învățat încă să mă bucur de succesul pe care îl am dar lucrez la asta :) . 

Succes în general consider că am atunci când mi se îndeplinesc așteptările: adică, dacă mi-am propus să am la atelier 12 persoane și vin 14 este un succes. Dacă reușesc să îmi fac timp să pictez lucrările pentru o expoziție și sunt înscrisă în acea expoziție alături de colegii mei de la Uniunea Artistilor Plastici este deja un succes . Pentru că sunt membru în Lions Millenium Sibiu, alături de femeile din club organizez evenimente caritabile – acolo am succes când obțin o sponsorizare pentru cazurile noastre sau chiar când reușesc să ajung la întâlnirile clubului, pentru că uneori sunt foarte ocupată.

 

Foto: ecuson cu motive românești

 

Succesul….  eu îl găsesc în fiecare zi, chiar de mai multe ori pe zi . Uite, de exemplu, acum am un proiect de  ecusoane pentru o conferință; alături de numele participanților pictez pe bucățele de sticlă imagini din ornamentica românească . O idee foarte originală care aparține, culmea, unui elvețian iubitor de artă tradițională românească și care dorește să dăruiască un strop de Românie celor 150 de participanți la conferință. Succes este pentru mine acum să pictez toate cele 150 de bucățele de sticlă până atunci.  

 

 

Ceva planuri de viitor?

 

Mi-am depus dosarul pentru „Artist in residence” în Viena pentru anul 2014 și sper sa fiu selectată; în noiembrie o sa aflu dacă timp de 4 luni o să stau la Viena — sper să fac o figură frumoasă acolo și să organizez o expoziție. Îmi doresc foarte tare (pentru că anul acesta am terminat Șoala Populară de Arte) să înființez o clasă de pictură pe sticlă la Avrig . Mai am câteva proiecte pe care doresc să le fac cu Lions Club Millenium Sibiu pe partea de caritate și vreau să fac un parteneriat cu o școală, ca să pictăm icoane pe sticlă și să le vindem pentru a cumpăra cele de trebuință pentru copii din zone defavorizate. 

 

Câteva cuvinte pentru românii din Elveția, pe care i-ai întâlnit în acestă vară la expoziția de la Langnau...

 

Eu am fost foarte impresionată de călătoria mea în Elveția, cu tot ce a însemnat ea. Cei pe care i-am cunoscut în Langnau sunt români care au venit (unii de foarte departe) ca să viziteze standul românesc . M-am simțit foarte bine alături de ei, mai ales că cu câțiva dintre ei am și gustat bucate românești și am povestit mai pe îndelete. Le mulțumesc pentru prezență, pentru că au făcut acest sacrificiu de a veni să ne viziteze, unii dintre ei chiar și de mai multe ori în acele 10 zile de târg. Pentru mine, faptul că au venit să ne vadă a însemnat enorm. Vă mulțumesc și sper să ne revedem cât mai curând! 

 

Cu drag, Maria Mirela Moldor

 

 

trimis de Ana-Maria Chițu

Fotocredit: Maria-Mirela Moldor