Skip to main content

Vacanta la bunici

A fost odata ca in povesti.............si cred ca nu o sa mai fie......o frumoasa poveste de vacanta ,care se petrecea in fiecare an ,in nordul Moldovei ,nu departe de Humulestii lui Creanga .

Era un sat intre dealuri ,cu case pe de o parte si alta ,toate de acelasi forma ,cu bancute in fata si vie multa ce tinea umbra in ograda.Casa bunicului meu era si ea asezata printre celelalte case ,cu banca si fantana ,ca de asa erau toate .

Cursa,cum ii ziceam noi (autobuzul)trecea prin fata casei ,si soferul ne cunostea ca in fiecare an luam aceasi cursa petru a veni in vacanta la bunici.Bunica iesea inaintea noastra,bunicul era plecat sa dea apa la animale ,iar noi bucurosi intram in ograda ,lasam bagajele si fugeam pe ulita la vecini sa vedem cine mai este venit in vacanta .

Eram mai multi verisori ,veneam in fiecare an la bunici in vacanta .Bunica ne lua bagajele puse in plase ,ca pe timpul ala nu aveam valize si nici ea nu avea dulapuri ca acum ,asa ca le aseza pe soba,si asa nu aveam nevoie de prea multe haine acolo.

Dupa ce am fost pe la toti sa anuntam ca am ajuns ,bunica ne a scos mamaliga de sub perna ,o tinea asa la cald ,ne a trimis in gradinita sa aducem niste ceapa si vreo 2 rosii mai coapte ,si din beci a scos niste bucati de branza ca si acum ii simt gustul.Ne am pus la masa ,pe niste butuci de lemn ce tataia i a taiat si i a facut scaune pentru noi .

De inadata ce tataia a ajuns acasa ne a pupat pe toti ,si ne a dat de treaba ,ca daca tot am venit in vacanta ,trebuiesa muncim oleaca ca sa avem de ale gurii,asa ca pe fratele meu l a trimis dupa vaca ,pe inca doi sa stranga buruieni pentru porci ,si pe mine la pascut cu gastile pe malul santului.Eu trebuia sa am grija sa nu se duca sa pasca pe santul vecinului .

Uite asa seara se lasa ,si dupa ce am mancat o ciorba buna facuta de bunica cu o gaina din gospodaria ei ,am iesit pe ulita cu ceilalti copchii , la jucat cu mingea ,la catarat prin copaci ,la jucat lapte gros ,si la facut alte nazbatii.Bunicul meu a fost in razboi ,si era un om dur ,asa parea ,dar sufletul era mare ,iesea si el si se punea pe bancuta din fata casei si ne chema sa ne spuna povesti din timpurile lui ,eram toti asa de fascinati si interesati ca nu ne miscam din fata lui ,ne mai dadeam cate un ghiont ,si-a pai bunicu se uita lung la noi.

 

Cand povestea era terminata ,bunicu ne chema in casa ,iar bunica ne astepta cu un desert de al ei ,taitei cu lapte , si nu uitam ca in fiecare seara ne spalam pe picioare cu apa rece de la fantana ,si cadeam toti ca eram tare osteniti dupa o zi de zbenguiala si de treaba cum zicea bunicu .Dimineata era cea mai frumoasa parte ale zilei ,cand ne trezeam un soare puternic ne batea in cap ,si fara papuci fugeam afara si simteam in iarba necosita roua diminetei .

Bunicu si bunica se trezeau mai de dimineata sa dea de mancare si de baut la animale ,sa mulga vaca,iar noi pe langa el care mai de care sa bea laptele direct din ugerul vacii ,ca tare bun era .Bunicul meu avea multe animale ,cum are oricine la tara ,ne trimitea in fiecare dimineata cu vaca si cu caii,sa ii ducem la pascut ,si erau anumite reguli ,vaca nu trebuia sa manance trifoi.

Intr o zi bunicu m a trimis cu vaca la pascut ,si eu jucandu ma cu alti copii pe dealuri de a v ati ascunselea am uitat sa leg vaca ,asa ca a mancat saraca vaca trifoi ,si sa facut asa mare ,adica sa umflat ,ajunsa acasa cu vaca am strigat de la poarta sa imi deschida portile mari ,ca vaca numai intra in ograda ca a mancat prea mult .Saracu bunicu cand a auzit a fugit repede si a chemat veterinarul ,saraca vaca era sa moara ,era prea umflata

 

De multe ori ma duceam sa i au vaca de la pascut ,era mai departe de casa ,si cateodata ma dureau picioarele dar nu puteam sa ma sui pe cal ca era prea inalt ,asa ca ma urcam pe vaca ,si ii legam la coada calului un popusoi ca sa se tine vaca dupa cal ,si cand ma vedea bunicu pe vaca imi dadea si 2 nueli pe spate .

Nu va mai zic ma cataram toata ziua prin copaci dupa cirese si mere ,dormeam in copaci .Bunica ne facea de multe ori compoturi ,intr o zi sa urcat in copac sa culeaga niste mere ,si eu dupa ea ,si tocmai imi zicea ca nu tine craca copacului ,ca se urca ea singura ,si eu nimic nu am inteles ,si s-a rupt craca sub noi ,noroc ca era o capita de fan desubt si nu ne am rupt ceva ,ca tare inalta era .Intr o zi m am gandit eu ca puisori de gaina ,care abia iesiti din ou ,s au murdarit prea tare ,asa ca am decis sa ii spal pe toti ,cu dero si i am spalat ca i am inecat pe toti .

Bunicu facea tuica de pruna ,buna ,in fiecare dimineata ne dadea la toti sa gustam ,ca cica omoara microbii din noi ,dar pentru a face tuica trebuia pusa in butoaie de plastic ,pruna ca sa fermenteze ,si bunicu tocmai a pus un pic de apa calda inauntru ,dar bunicu a pus o prea calda ,asa ca butoiul a explodat .Nici nu va imaginati ce a facut explozia,a ajuns butoiul pe casa ,si noi toti eram maro ,si casa la fel ,tot ce era inauntru a cazut pe noi .Saracu bunica a plans ca numai are tuica ,si nici pruna pe anul ala .

Cred ca multi dintre noi ,au avut bunici la tara ,si au petrecut vacante de neuitat ,dar eu nu o sa le uit niciodata ,de la bunicii mei am invatat multe ,si chiar daca nu aveam multe lucruri ce copii nostri au azi ,noi eram asa fericiti ,si nu eram nici bolnavi ,si nici grasi ,mancam sanatos ,si invatam sa fim mai sociabili ,sa traim cu ceilalti oameni din jur .

Imi pare rau ca copii mei nu o sa cunoasca niciodata aceste vacante ,timpurile s au schimbat dar nu stiu in ce sens ,eu stiu ca pe mine timpurile acelea m au invatat sa apreciez ce am .

Kray Wed, 08/12/2009 - 22:59
Comment

credeam ca doar uitandu-ma la televizor e posibil, dar Simona, am ras citind ce ai scris..., cu lacrimi. :)
Cea mai tare fraza : "...cateodata ma dureau picioarele dar nu puteam sa ma sui pe cal ca era prea inalt ,asa ca ma urcam pe vaca ,si ii legam la coada calului un popusoi ca sa se tine vaca dupa cal ,si cand ma vedea bunicu pe vaca imi dadea si 2 nueli pe spate ...."
 
frumos.

Anonymous Sun, 10/18/2009 - 20:22
Comment

Draga mea, multumesc pentru povestea ta; intr-adevar, toti am avut o tara, bunici si vacante de neuitat, o copilarie pe care copiii nostri din pacate nu de vor putea bucura.
Multumesc, dincolo de povestioara ta, mi-am amintit de copilaria mea atat de fericita.