Scurtă biografie a sculptoriţei Andreia Bove

Născută la Bucureşti ca fiică unică a inginerului Cornel Năstăsescu şi a Dorinei Cernat, Andreia Bove manifestă din fragedă copilărie talent pentru desen.

 

După terminarea liceului a absolvit institutul de artă teatrală "I.L.Caragiale" la clasa Radu Beligan, Ion Şahighian, David Esrig şi Lucian Giurchescu. A debutat pe scena Teatrului Naţional din Craiova obţinând în acelaşi an premiul tinerilor actori. În stagiunea următoare joacă la Teatrul din Galaţi iar peste un an se mută la Bucureşti la Teatrul Barbu Delavrancea. În paralel cu activitatea de actriţă semnează costumele pentru trei spectacole la Galaţi şi Bucureşti.

 

La capătul a opt ani de activitate pe scenă Andreia Bove părăseşte teatrul şi alături de soţul său Pietro Bove, cetăţean italian de origine napoletană, întreprinde o serie de călătorii, voiajuri spre destinaţii ce adăpostesc vestigii ale culturii mondiale, muzee, colecţii de artă, perioadă ce va contribui apoi la lărgirea viziunii artistice. Tot în această perioadă îl cunoşte la Paris pe profesorul Ionel Jianou ce îi va deveni mentor spiritual.  

 

Un moment important în formarea artistică îl constituie întâlnirea cu sculptoriţa Zoe Băicoianu, o prietenă a familiei. Din acest moment drumul artistic al Andreiei Bove începe să capete contur într-o atmosferă de creaţie efervescentă, de dragoste pentru frumos, este perioada de ucenicie în tainele sculpturii.

 

Se poate afirma că fundamentul formaţiei artistice al sculptoriţei îl formează teatrul, perioada petrecută cu sculptoriţa Zoe Băicoianu, îndrumarea spirituală a profesorului Ionel Jianou şi în egală măsură sprijinul moral şi material primit din partea soţului Pietro Bove. Nici unul din aceşti factori nu este mai puţin semnificativ, convergenţa lor optimală a dus la un rezultat remarcabil.

 

În 1980 a fost deschis primul atelier în Elveţia la Walchwil. În 1983 participă pentru prima dată la o expoziţie personală impreună cu pictorul Sorin Ionescu şi de atunci cariera Andreiei Bove şi-a urmat cursul spre consacrare prin participarea la o serie de expoziţii personale şi colective, tîrguri internaţionale, tabere de creaţie unde activitarea i-a fost recunoscută prin premii şi diplome.

 

Anul 1997 a marcat deosebit de greu viaţa artistei: în acest an şi-a pierdut ambii părinţi şi soţul. Într-un moment critic de mare tristeţe pasiunea pentru munca sa, dragostea pentru actul de creaţie şi dorinţa de a materializa viziunile talentului său au declanşat noi energii, i-au redat bucuria de viaţă.

 

Andreia Bove lucrează în bronz, marmură, granit, travertin, ceramică, lemn, sticlă, mozaic. Sculpturile sale sunt de mărimi variate, de la miniaturi delicate până la dimensiuni monumentale (vezi bustul poetului român Mihai Eminescu amplasat în parcul din Vevey). Aceste opere pot fi admirate în locuri publice sau colecţii particulare din Italia, Franţa, Germania, Spania, Elveţia, Austria, România, Canada, Statele Unite.

 

Atelierul sculptoriţei Andreia Bove se găseşte în Walchwil (canton Zug) Elveţia şi poate fi vizitat cu aranjament telefonic prealabil în limita timpului disponibil.

 

Urmează un interviu pe care Andreia Bove a avut amabilitatea sa mi-l acorde:   

 

Care este idealul fericirii pe pământ?

 

AB: În general ideal, fericire, sunt noţiuni abstracte pe care fiecare le interpretează după fire, dorinţe sau vârstă. Pentru mine personal sunt dorinţe, "mini-idealuri": să fiu sănătoasă ca să-mi pot continua cât mai îndelung munca mea, să am materialele pe care le visez, să am uneltele cu care să lucrez  şi bineinţeles cât mai mulţi admiratori ai operelor mele, aceste lucruri vor genera satisfacţia, mulţumirea, bucuria. 

 

Care sunt cele mai importante invenţii din ultimii ani şi de ce ?

 

AB: Cred că ritmul invenţiilor se succede cu repeziciune şi în diferite direcţii, eu gândesc că posibilitatea zborurilor în spaţiu constituie o lărgire nu numai a orizonturilor planetare dar şi a celor interioare; infinitatea spaţiului ne demonstrează că pe cât cunoaştem mai mult pe atât realizăm că suntem departe de a şti şi înţelege.

 

Ce personaj istoric admiri sau deteşti?

 

AB: În primul rând eu nu sunt capabilă să detest pe cineva sau ceva. Deşi ştiu că de-alungul veacurilor s-au succedat atâţia oameni importanţi care au depins de epoca lor, cu părţi negative şi pozitive, slăviţi şi distruşi de aceeiaşi oameni, sincer vorbind nu pot să dau un exemplu care să-mi stârnească totala admiraţie. Admir pe Iisus Christos care de atâtea mii de ani provoacă pasiune, admiraţie, credinţă, îndoială, dar care continuă să fie în atenţia omenirii întregi şi care a creiat ceva unic şi continuu. O sa-mi spui că nu este un personaj istoric, ... da, cred ca este mai mult decât istoric.

 

Ai moştenit talentul din familie?

 

AB: Cred că da, fac parte dintr-o familie de oameni talentaţi, fie în domeniul muzicii, fie în domeniul artelor plastice. Unii şi-au urmat talentul, alţii au studiat alte profesii neaventurându-se în riscurile profesiilor artistice.

 

Ce anume te inspiră în creaţie?

 

Totul mă inspiră, tot ce este în jurul nostru poate constitui un important subiect de inspiraţie care aşteaptă să fie inţeles, cules, materializat, interpretat în stilul nostru personal fără a ne lăsa influenţaţi de alţii, fără a imita pe ceilalţi. În fiecare din noi există o flacără de talent care cere să fie exprimată aşa cum fiecare din noi simte. Este unica posibilitate spre adevărata noastră identitate.

 

Cum arată o zi obişnuită din viaţa sculptoriţei Andreia Bove?

 

AB: Nici una din zilele mele nu este obişnuită, toate zilele mele sunt neobişnuite şi pline de interes, poate datorită felului meu de muncă. Încerc pe cât pot să-mi organizez fiecare zi după un program de la care să nu mă abat, organizez cu o lună sau măcar cu o săptămână inainte. Dimineaţa (sa scol devreme la 6.30-7.00) este rezervată treburilor practice, gospodărie, cumpărături, telefoane, scrisori, comisioane până la ora 12.30 când iau masa (citind presa), după ora 13.00 îmi respect "siesta", este pregătirea pentru Atelier unde am nevoie de forţă, inspiraţie, concentrare.

 

Orele de lucru în Atelier variază în funcţie de materialul cu care lucrez: la pietre (cerându-mi mai mult efort fizic) nu lucrez mai mult de 4 ore, la ceramică, mozaic lucrez şi 6 ore cu o pauză pentru cafea.

 

Seara sting lumina la ora 24.00 şi chiar dacă sunt invitată undeva am intotdeauna acelaşi program, am constatat că forţa mea constă în urmarea unui program la care corpul şi atenţia s-au obişnuit şi de care am nevoie. În plus sunt membră a 2 cluburi: "Zuger International Women Club" şi "Zuger International Business Forum" şi  membră a "Verband Schweizer Bildhauer und Steinmetzmeister", unde din când în când particip la reuniuni, forumuri, Stammtisch, etc. Sunt şi membră a UNITER (Uniunea oamenilor de teatru din Romania), pot spune că nu mă plictisesc.   

 

Autorul preferat în proză/poezie?

 

AB: Din păcate lecturile îmi sunt limitate la materialele privind meseria mea, desigur că şi gusturile s-au modificat cu trecerea timpului, proză de Garcia Marquez, Emile Adjar, Oriana Fallaci, Indro Montanelli, Kafka, Francoise Choquard, poezie de Rilke, Esenin, Arghezi, Eminescu, sunt mulţi autori care mă ineresează şi îmi plac, poate doar unele poezii sau cărţi dar ce păcat că nu pot să citesc atât  cât aş vrea.

 

Compozitorul preferat?

 

AB: Iubesc mult muzica, pentru mine este forma de artă care-mi oferă totul: culori, melodii, sentimente, forţă, visare, speranţe, indiferent de genul de muzică să fie numai bine interpretată cu tendinţă spre muzica clasică: Haendel, Vivaldi, Beethoven, Ceaikoski, Schumann, Chopin... atâţia şi atâţia alţii, muzica de operă dar şi Edith Piaf, Lara Fabian, Michael Jackson, Zamfir, chiar şi sunetul Alphornului mă face să vibrez. 

 

Trăsătura principală de caracter?

 

AB: Îmi place să muncesc indiferent ce şi cât.

 

Ce apreciezi cel mai mult la prieteni?

 

AB:Apreciez că sunt prietenii mei. 

 

Ce apreciezi cel mai mult la viaţa din Elveţia?

 

AB: O anumită aparentă discreţie.

 

Ce-ti place mai puţin la viaţa din Elveţia?

 

AB: Tendinţa de a căuta să dea o valoare concretă materială tuturor lucrurilor, de a socoti totul în bani. 

 

Starea actuală de spirit?

 

AB: Sunt optimistă, caut să găsesc întotdeauna partea pozitivă pe care toate lucrurile şi situaţiile o au.

 

Deviza vieţii?

 

AB: De a pune pasiune în tot ceea ce fac sau altfel spus: muncesc cu pasiune.

 

 

Mulţumesc pe această cale sculptoriţei Andreia Bove pentru timpul preţios pe care mi l-a acordat şi îi doresc din toată inima mult succes în activitate.

 

A consemnat,

 

Daniela Weibel - Lucerna